Impactul reconstrucţiei şi extinderii securităţii şi sănătăţii în muncă în sectorul agricol în vechile statele UE 15

Cuprins

1. Introducere

1. Forţa de muncă, gen, vârstă

2. Starea sănătăţii fermierilor

2. Care sunt schimbările ce se produc în sectorul agricol?

1. Economic

2. Factori demografici

3. Utilizarea şi proprietatea terenurilor (agricultură organică, turism rural)

4. Pericole în muncă

5. Schimbări tehnologice

6. Schimbări ale mediului natural

7. Schimbări culturale (de exemplu, trecerea la afaceri agricole, dezvoltarea unei culturi pozitive de securitate)

3. Care este impactul acestor schimbări asupra securităţii şi sănătăţii în muncă, în sector?

4. Ce tendinţe viitoare se pot prevedea?

5. Aspecte metodologice ale raportului

6. Referinţe

 

1. Introducere

1.1. Forţa de muncă, gen şi vârstă

În UE numărul de lucrători angajaţi în agricultură, silvicultură şi vânătoare (NACE 01) este în scădere. Ultimele statistici arată că a scăzut de la 12 milioane de lucrători (ca AWU) în 1980 la 6 milioane în 2001 (Agricultura europeană 2002). Un studiu al condiţiilor de muncă în diferite sectoare industriale a arătat că lucrătorii din sectorul agriculturii erau mai în vârstă de cât cei din alte sectoare, 48% dintre lucrători având între 45 şi 64 de ani şi 5% dintre lucrători având 65 de ani sau mai mulţi (Profilul sectorial al condiţiilor de muncă 2002).

Între statele membre există diferenţe în distribuţia forţei de muncă în diferite sectoare industriale. Proporţia din forţa de muncă din agricultură variază de la 1,3% în Marea Britanie la 15% în Grecia. Singurul grup profesional care prezintă o descreştere (o reducere de 15%) a forţei de muncă între 1995-2002 au fost lucrătorii agricoli calificaţi (Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic, 2004).

Procentul femeilor angajate cu normă întreagă în agricultură a fost 34% în 2001, dar a existat o mare variaţie între diferite ţări din UE-15, de la 10% în Irlanda la 50% în Portugalia (Agricultura europeană 2002).

1.2. Starea sănătăţii şi securităţii în agricultură

O publicaţie recentă a prezentat informaţii privind condiţiile de muncă şi aspecte ale bolilor datorate unor factor legaţi de muncă, pentru lucrătorii din Uniunea Europeană (Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic, 2004).

Clasificarea statistică a activităţilor economice din acest raport este pentru NACE 01, agricultură, vânătoare şi activităţi înrudite.

În total, 28% dintre lucrătorii europeni au raportat că sănătatea lor a fost expusă riscurilor din cauza muncii lor, dar în sectorul agriculturii şi de pescuit cifra a fost de puţin peste 40%.

Incidenţa accidentelor nemortale a fost destul de stabilă (aproximativ 6 000/100 000 lucrători) în sectoarele agricol, silvic şi de pescuit, dar este pe locul doi după construcţii în anii 1994-2001 (Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic, 2004). Lucrătoarele femei au avut cea mai mare rată de incidenţă pentru câteva ramuri ale industriei. Cea mai mare rată de incidenţă (12/100 000) pentru accidente mortale este în agricultură şi silvicultură şi ambele sexe sunt pe primul loc din listă.

O anchetă efectuată de FION pentru Comisia Europeană, (Statistici europene privind bolile profesionale, 1999) a arătat că bolile respiratorii cauzate de inhalarea substanţelor care provoacă alergii a fost o cauză majoră de îngrijorare (Cod 302.06) (recomandarea Comisiei 2003)

• numărul total de cazuri pentru UE-15 în agricultură a fost 598.

Aceeaşi anchetă a arătat că pentru bolile infecţioase sau cauzate de paraziţi, transmise omului de către animale sau resturile animaliere (Cod 23.401):

• numărul total de cazuri pentru agricultură (UE-15) a fost 182.

Asemănător, pentru bruceloză (Cod 24.403):

• numărul de cazuri a fost 114.

Ancheta privind Forţa de Muncă 1999 (Statistici Sociale Europene 2002) a arătat că ratele relative de apariţie a problemelor de sănătate legate de muncă în agricultură sunt:

• 111 pentru afecţiuni musculo-scheletice;
• 42 pentru stres, depresie şi anxietate;
• 129 pentru afecţiuni pulmonare şi 81 pentru alte probleme de sănătate.

Pentru cazurile care implică absenţă de 2 săptămâni sau mai mult:

• ratele de apariţie sunt 121 pentru afecţiuni musculo-scheletice;
• 23 pentru stres, depresie şi anxietate;
• 93 pentru afecţiuni pulmonare şi 96 pentru alte probleme de sănătate;
• numărul total de boli angioneurotice cauzate de vibraţii mecanice (Cod 30.505.02) a fost 24.

Substanţe periculoase:
Aproximativ 20% dintre lucrătorii din agricultură şi silvicultură raportează atmosfere care conţin substanţe nocive, mai mult de jumătate din timpul de muncă şi consideră că sănătatea lor este expusă riscului în special pentru probleme ale pielii şi alergii, când se compară cu alte ramuri ale industriei. Rata de incidenţă a astmului este cea mai mare (circa 4%) în agricultură şi silvicultură.

Afecţiuni musculo-scheletice:
Lucrătorii din agricultură şi silvicultură suferă, mai frecvent decât lucrătorul mediu din UE, afecţiuni care rezultă din mişcări repetate ale mâinilor şi braţelor, căratul greutăţilor mari şi adoptarea unor poziţii incomode şi dureroase (Munca şi sănătatea în UE; un portret statistic, 2004).

Zgomot:
Lucrătorii din agricultură şi pescuit sunt expuşi la zgomot la fel de mult ca şi alte grupuri de lucrători din UE.

Stres şi factori psihosociali:
Ancheta privind sănătatea în UE-15 (Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic, 2004) a clasificat factorii psihosociali legaţi de muncă, ce pot contribui la problemele de sănătate ale lucrătorilor, astfel:

• muncă la viteză foarte mare;
• abilitate foarte scăzută sau deloc pentru alegerea sau schimbarea ordinii sarcinilor lor;
• întreruperi dese ale muncii de câteva ori pe zi datorită apariţiei unor sarcini neprevăzute.

Aceşti factori de stres sunt mai puţin proeminenţi printre fermieri decât în alte grupuri de lucrători. În plus, lucrătorii din agricultură şi pescuit consideră că sănătatea lor este mai puţin expusă riscului de stres, anxietate sau iritabilitate decât lucrătorul mediu. De asemenea, violenţa fizică la muncă, intimidarea, discriminarea sexuală şi atenţii sexuale nedorite sunt mai puţin proeminente în agricultură şi pescuit decât în alte industrii (Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic, 2004), deşi se poate întâmpla ca în agricultură şi pescuit aceste plângeri să fie subestimate.

2. Care sunt schimbările care se produc în sectorul agricol?

2.1. Economic

În 2003, ministerele agriculturii din UE au adoptat o reformă fundamentală a Politicii Agricole Comune (PAC) (Ordinul Consiliului (CE) nr.1782/2003). Reforma a schimbat complet modul în care UE sprijină sectorul său agricol. În viitor, marea majoritatea a subsidiilor vor fi plătite independent de volumul producţiei agricole. Aceste noi „plăţi către o singură fermă” vor fi legate de studiul şi aplicarea standardelor de mediu, de securitate a alimentelor şi de bunăstarea animalelor.

Ruperea legăturii dintre subsidii şi producţie va face fermierii din UE mai competitivi şi mai orientaţi spre piaţă, în timp ce se realizează stabilitatea necesară a veniturilor. Prin reducerea directă a plăţilor către fermele mai mari, fermierii vor avea la dispoziţie mai mulţi bani pentru programe de mediu, de calitate a alimentelor şi de bunăstare a animalelor. În plus, Consiliul a hotărât să revizuiască sectoarele care se ocupă de lapte, orez, cereale, grâu arnăut, nutreţ uscat, nuci şi alune. În 2004 şi 2005 vor fi introduse diferite elemente ale programului reformei. Plăţile către o singură fermă vor fi introduse în 2005. Dacă un stat membru are nevoie de o perioadă de tranziţie datorită condiţiilor specifice ale agriculturii sale, poate amâna aplicarea acestui tip de plată până cel târziu în 2007 (Reforma PAC 2004).

Elementele esenţiale ale PAC reformate (Reforma PAC 2004) sunt:

1. Plata către o singură fermă pentru fermierii UE, indiferent de producţie; totuşi, pot fi menţinute elemente cuplate pentru a evita abandonarea producţiei;
2. plata va fi legată de studiul şi aplicarea standardelor de mediu, de securitate a alimentelor, de sănătatea animalelor şi plantelor şi de bunăstarea animalelor, precum şi de cerinţa de a menţine tot terenul agricol în condiţii bune pentru agricultură şi de mediu („conformitate mixtă”);
3. o intensificare a politicii de dezvoltare rurală cu susţinere financiară crescută din partea UE; vor fi introduse noi măsuri pentru îmbunătăţirea mediului, calităţii alimentelor şi bunăstării animalelor şi va fi acordat ajutor fermierilor pentru a realiza standardele de producţie ale UE, introduse în 2005;
4. o reducere a plăţilor directe („modulare”) către fermele mai mari pentru finanţarea noii politici de dezvoltare rurală;
5. un mecanism de disciplină financiară pentru a asigura că bugetul fermei, fixat până în 2013, nu se depăşeşte ;
6. revizuiri ale politicii de piaţă a PAC.

Elementul b din elementele cheie ale listei PAC de mai sus, este deosebit de relevant pentru problemele SSM, nu direct, ci prin standardele care vor reglementa sănătatea şi bunăstarea animalelor. Aceste cerinţe trebuie să fie aplicate de la 1 decembrie 2007 şi ele sunt:

1. Directiva Consiliului 91/629/CEE din 19 noiembrie 1991, care stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor (OJL 340 11.12.1991, p.28);
2. Directiva Consiliului 91/630/CEE din 19 noiembrie 1991 care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor (OJL 340 11.12.1991, p.33); şi
3. Directiva Consiliului 98/58/CEE din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă (OJL 221 8.8.1998, p.23).

Ultima cere: „... Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor. (şi mai departe...) Atunci când lumina naturala disponibila este insuficienta pentru a satisface necesităţile fiziologice si etologice ale animalelor, trebuie sa fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.” Aceste îmbunătăţiri ale standardelor vor fi probabil în beneficiul lucrătorilor implicaţi.

2.2. Factori demografici

Populaţia activă din UE îmbătrâneşte. Acest lucru este cel mai evident printre cei cu vârste de 55 până la 64 de ani unde forţa de muncă a crescut cu 16% între 1995-2002, în timp ce pentru lucrătorii între 15 şi 24 de ani, creşterea a fost de numai 2%. (Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic, 2004).

În fiecare an sectorul agricol din Uniunea Europeană primeşte aproximativ 4,5 milioane lucrători sezonieri, dintre care aproape 500 000 vin din ţările din afara statelor membre ale „UE-15” (Renault 2002). Totuşi, această sursă mai indică lipsa de statistici exacte, armonizate, în această privinţă.

Numărul de lucrători agricoli sezonieri din afara UE (UE-15) a variat de la 50 în Danemarca la 250 000 în Germania, iar numărul total în EU-15 a fost de 470 000. Dintre aceştia, 50 000 au fost din ţări din afara Europei (Renault 2002).

Problemele care apar cu lucrătorii imigranţi sunt numeroase:

• condiţii de salarizare;
• condiţii de sănătate şi securitate;
• contracte de angajare (de exemplu, cu ziua sau pe piesă de lucru în câteva ţări UE, doar cu contracte verbale).

În Marea Britanie, circa 70% din lucrătorii sezonieri sunt furnizaţi de „şefi de echipe” care cer bani de la fermieri pentru serviciile lor şi plătesc direct lucrătorii agricoli. Cifrele implicate pot fi doar estimate, dar ultimele ipoteze sunt că în Marea Britanie acţionează 3 000 de şefi de echipe şi circa 60 000 de lucrători în echipe. Aceste cifre se bazează pe recensământul din 2002 al agriculturii şi horticulturii şi nu includ prelucrarea alimentelor şi industriile legate de aceasta, şi deci numărul real de lucrători poate fi de 100 000. (TGWU 2004).

În iulie 2004, în Marea Britanie a devenit lege un document destinat opririi exploatării lucrătorilor agricoli de şefii de echipe. Înregistrarea şefilor de echipe este vitală pentru protejarea drepturilor acestor lucrători şi pentru siguranţa publică. Actul de Licenţe pentru Şefii de Echipă (2004) va intra în vigoare în Marea Britanie în 2005. Va fi infracţiune să lucrezi ca şef de echipă fără licenţă, iar Actul creează un nou corp de control care să impună noua lege. Actul se aplică în toată Marea Britanie şi se referă la activitatea în agricultură şi horticultură, pescuit şi prelucrarea sau ambalarea oricăror produse obţinute din aceste industrii. El extinde protecţia deplină a legii, inclusiv salariul minim şi legislaţia de sănătate şi securitate, la toţi lucrătorii individuali care se încadrează în categoriile de mai sus.

2.3. Utilizarea şi proprietatea terenurilor (agricultură organică, turism rural)

2.3.1 Agricultură organică

O Schemă DEFRA (Departamentul pentru Mediu, Departamentul pentru Alimente Organice şi Afaceri Rurale ale Marii Britanii) privind agricultura organică face parte din Programul de Dezvoltare Rurală a Angliei (ERDP). Schema fundată de DEFRA împreună cu Comunitatea Europeană, are drept scop încurajarea extinderii producţiei organice pentru a răspunde la cererea tot mai mare a alimentelor produse organic. Trecerea la sistemele agricole organice aduce şi câştiguri demonstrabile în ceea ce priveşte sănătatea şi fertilitatea solurilor, beneficii pentru biodiversitate şi beneficii mai mari ale peisajelor care rezultă din utilizarea rotaţiei culturilor, precum şi din absenţa pesticidelor, ierbicidelor şi fertilizatoarelor sintetice.

Impactul, benefic sau dăunător, al metodelor de producţie organică asupra sănătăţii şi securităţii celor expuşi nu este cunoscut. Totuşi, documentul de lucru al Planului de Acţiune European pentru agricultură şi alimente organice (2004) prezintă aspectele favorabile ale agriculturii organice, dintre care două sunt relevante pentru securitatea şi sănătatea în muncă:

- Pesticide: cercetările arată că agricultura organică are, în medie, un efect mai mare asupra îmbunătăţirii terenurilor, conservării naturii sălbatice şi diversităţii faunei şi florei decât sistemele agricole neorganice. De asemenea, restrângerea utilizării pesticidelor, ca în cazul agriculturii organice, îmbunătăţeşte calitatea apei, iar în produsele alimentare se găsesc mai puţine reziduuri de pesticide.
- Bunăstarea animalelor: agricultura organică poate avea un impact pozitiv asupra bunăstării animalelor deoarece standardele pentru agricultura organică conţin câteva cerinţe în acest domeniu care merg mai departe decât prevederile statutare.

În prezent, Comisia elaborează un „Plan de Acţiune European pentru alimente şi agricultură organice” (2004) care va conţine propuneri pentru iniţiative viitoare destinate accelerării dezvoltării sectorului agricol organic. Planul va propune acţiuni pentru facilitarea dezvoltării agriculturii organice.

În februarie 2003, s-a cerut publicului să-şi exprime opiniile privind agricultura organică (Raport asupra rezultatelor consultării online; Plan de acţiune pentru agricultură şi alimente organice, 2003). Chestionarul conţinea 12 întrebări pentru care publicul trebuia să răspundă dacă subiectul este „foarte important”, „important”, „neimportant” sau „trebuie evitat”. Cele 12 probleme despre care a fost chestionat publicul au fost: 1. Piaţa, 2. Populaţia ţintă, 3. Serviciul de consultanţă, 4. PAC, 5. Trasabilitate, 6. Logo, 7. Standarde particulare, 8. Metode de testare, 9. Import, 10. Standarde, 11. Date statistice, 12. Cercetare.

Toate subiectele din chestionare au fost considerate ca fiind importante pentru agricultura organică. Subiectele care au fost considerate de peste 90% ca importante sau foarte importante au fost: 5. Trasabilitatea, 3. Serviciul de consultanţă, 9. Importul, 12. Cercetarea şi 1. Piaţa.

Comisarul Fischler a indicat beneficiile agriculturii organice astfel (Fischler 2004):

1. Susţinerea materială decuplată uşurează pentru fermieri diversificarea producţiei animale şi a creşterii culturilor, mai potrivite pentru agricultura organică.
2. Sectorul organic este familiar metodelor de producţie definite, strict controlate şi le aplică cu un sistem de control pe fermă. Aceasta creează un avantaj relativ al fermierilor organici faţă de conformitatea mixtă.
3. Eliminarea beneficiilor obligatorii anulate ale agriculturii organice.
4. Statele membre au posibilitatea de a aloca până la 10% din veniturile naţionale pentru susţinerea producţiei de calitate cum este agricultura prietenoasă pentru mediu.
5. Producătorii organici sunt bine plasaţi să capitalizeze pe anumite măsuri de dezvoltare rurală care au fost introduse sau intensificate în cadrul reformei PAC. Ei vor fi răsplătiţi pentru calitatea alimentelor, bunăstarea animalelor şi plantelor şi standardele de mediu care merg dincolo de normele conformităţii mixte, de exemplu, sprijin sporit pentru prelucrare, informarea consumatorului şi iniţiative promoţionale.

În plus, agricultura organică creşte, dar în acelaşi timp fermierii organici nu-şi pot vinde produsele ca fiind organice. Aceasta arată că oferta şi cererea nu sunt întotdeauna în echilibru. În ultimii ani, s-au extins atât cererea cât şi oferta. În ciuda creşterii, piaţa medie pentru produse organice este mică, circa 2% în UE, cu unele excepţii notabile cum ar fi partea de legume organice care este între 5-10%.

2.3.2. Turism rural

Mişcarea Centrului European pentru Turism Ecologic şi Rural (ECEAT) (2004) a început în 1993 cu scopul de a promova moduri autosusţinute de turism ecologic la scară mică în Europa rurală. Beneficiile disponibile încurajează direct fermierii organici, fermierii tradiţionali şi alte tipuri de mici proprietari pentru a menţine peisajele naturale şi culturale.

ECEAT are următoarele criterii de calificare:

• Agricultură prietenoasă pentru mediu
• Utilizarea eficientă a apei şi energiei
• Reziduuri minime
• Construcţie ecologică
• Creşterea informării şi conştientizării clienţilor
• Mobilitate şi transport public plăcute
• Biodiversitate şi protecţia peisajului
• Moştenire culturală
• Sprijin pentru economia locală
• Politică de îmbunătăţire (incluzând criterii de management)

ECEAT International are 9 membri şi 4 membri candidaţi.

Aspectul SSM în afacerile cu turism diferă de agricultura tradiţională, din cauza noilor provocări şi riscuri la efectuarea muncii reale. De asemenea, politica protecţiei consumatorului stabileşte anumite reglementări pentru muncă, ce pot încuraja o considerare mai atentă a elementelor SSM.

2.3.3. Dezvoltare rurală

Subvenţia pentru prelucrare şi vânzare pentru Comisia Europeană a publicat un nou proiect (EAFRA 2004). Proiectul de reglementare include o măsură de elaborare a standardelor pentru promovarea unei aplicări practice mai rapide de către fermieri a standardelor bazate pe noua legislaţie a Comunităţii privind: mediul, sănătatea publică, bunăstarea animalelor, sănătatea animalelor şi plantelor şi securitatea în muncă.

Departamentul pentru alimente ecologice şi afaceri rurale (Marea Britanie) estimează (DEFRA 2004) că acordul PAC va avea ca efect reducerea cu circa 3-7% a cerinţelor de muncă pentru producţia agricolă a Marii Britanii, obţinută în ferme. Aceasta se adaugă la o tendinţă continuă de scădere a angajărilor în agricultură. Ca să fim mai exacţi, în ultimii zece ani reducerea forţei de muncă a fost de 22%.

Propunerea pentru reglementarea Consiliului privind susţinerea dezvoltării rurale de către Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (EFARD 2004) a rezumat problemele şi provocările care trebuie să fie rezolvate de politica de dezvoltare rurală astfel:
- Economic: Zonele rurale au un venit semnificativ mai mic decât media, o populaţie lucrătoare care îmbătrâneşte şi o dependenţă mai mare de sectorul primar.
- Social: Există o dovadă clară a şomajului mai mare în zonele rurale. Densitatea mică a populaţiei şi depopularea în unele zone pot să mărească riscul apariţiei unor probleme cum sunt accesul limitat la serviciile de bază, excludere socială şi un domeniu mai restrâns de opţiuni de angajare.
- De mediu: Necesitatea de a asigura că activităţile agricole şi silvicole au o contribuţie pozitivă pentru regiune, precum şi mediul lor mai larg necesită realizarea unui echilibru atent. 

În mod surprinzător, această propunere EAFRD (2004) mai prezintă standardele de securitate în muncă, ce trebuie să fie îndeplinite pentru a realiza conformitatea mixtă, în timp ce Reglementarea Consiliului privind PAC nu solicită conformitatea cu standardele de securitate în muncă.

2.4. Pericole în muncă

Următoarea listă de pericole cuprinde pe acelea care se găsesc în mod curent în agricultură şi silvicultură şi este de aşteptat ca, în următorii ani, acestea că continue să reprezinte un risc.

Programul european pentru boli profesionale (Recomandarea Comisiei 2003) prezintă câţiva agenţi sau factori de expunere relevanţi pentru agricultură, de exemplu, pulberi, gaze, substanţe chimice, pesticide, vibraţii, microorganisme.

Agricultura este unul dintre cele mai periculoase sectoare economice, atât în ţările în curs de dezvoltare cât şi în cele industrializate. Este unul dintre cele trei domenii de activitate cele mai periculoase, împreună cu mineritul şi construcţiile. Conform OIM (Enciclopedia Sănătăţii şi Securităţii în Muncă 1998), dintr-un total de 330 000 accidente de mortale muncă care se produc în lume, 170 000 se produc la lucrătorii agricoli.

Un alt raport OIM arată că, în Europa, agricultura este a doua ocupaţie periculoasă după construcţii în ceea ce priveşte accidentele (cu absenţă mai mare de 3 zile) şi accidentele mortale (Securitate şi sănătate în agricultură 2000).

Ancheta europeană asupra condiţiilor de muncă (2001) se realizează la fiecare cinci ani. Compararea diferitelor profile sectoriale ale condiţiilor de muncă (Ancheta europeană 2002) arată că sectorul agricol este mai rău decât alte sectoare datorită unor factori de muncă fizici şi psihologici. Pentru câţiva factori, prezentaţi în figura 1 de mai jos, agricultura a prezentat valori nefavorabile în comparaţie cu rezultatele medii.

Pe de altă parte, s-au obţinut valori favorabile pentru trei factori.

Multe studii au cercetat pericolele din mediile agricole. În mod normal, ele au fost realizate la nivel naţional pentru examinarea problemelor naţionale. În plus, au fost utilizate o mare varietate de metode de cercetare şi, ca urmare, rezultatele cercetărilor nu pot fi generalizate uşor la alte situaţii.

Un exemplu la scară europeană, care a depăşit limitele naţionale a fost un studiu privind „Emisiile de poluanţi aerieni şi clădirile pentru animale din Europa de Nord”. Acesta a fost publicat într-un volum, ca o colecţie de 11 lucrări ştiinţifice (Wathes et al. 1998). Principalul obiectiv al proiectului a fost efectuarea unei cercetări pe teren a poluanţilor aerieni în, şi de la un mare număr de clădiri pentru animale din ţările partenere, cuprinzând Danemarca, Germania, Olanda şi Marea Britanie.


Rezultatele au arătat că valorile medii cele mai mari ale concentraţiilor de pulberi atât inhalabile cât şi respirabile erau în clădirile păsărilor (3,6 şi 0,45 mg/m3), iar cele mai mici erau în clădirile vitelor (0,38 şi 0,07 mg/m3). Emisiile de pulberi inhalabile de la clădirile porcilor şi păsărilor au fost cu circa 40% mai mari vara decât iarna. Concentraţia medie cea mai mare de amoniac a fost înregistrată în clădirile păsărilor, cu un domeniu de la 5 la 30 ppm. În clădirile porcilor, concentraţia de amoniac a variat de la 5 la 18 ppm, în timp ce în clădirile vitelor concentraţia a fost mai mică de 8 ppm.

Un nivel semnificativ de endotoxine în aer a fost înregistrat atât în clădirile porcilor cât şi ale păsărilor (52-187 şi, respectiv, 339-860 ng/m3 pentru fracţiunea inhalabilă), dar concentraţia în clădirile vitelor a fost mică.

Măsurarea debitelor de ventilaţie în clădirile controlate ale vitelor a arătat că debitele medii de ventilaţie în 24 h se încadrau, de obicei, în valorile recomandate. Au fost unele dovezi de capacitate maximă insuficientă a anumitor tipuri de incinte, de exemplu, la purcele şi purceluşi pe grătare de lemn, găini şi pui în cuşti.

Documente conţinând informaţii despre o gamă largă de pericole şi expuneri în muncă din agricultură au fost adunate de Organizaţia Internaţională a Muncii şi CIS a publicat Enciclopedia Sănătăţii şi Securităţii în Muncă, în patru volume (1998). Există secţiuni separate pentru agricultură, silvicultură şi creşterea animalelor. De asemenea, datele au fost rezumate sub formă web şi site-ul conţine informaţii din Codurile de Practică ale OIM, broşuri privind silvicultura şi agricultura, precum şi

• subiecte cum sunt substanţele chimice şi ergonomia care sunt critice pentru sănătate şi securitate;
• carduri de securitate chimică internaţională referitoare la substanţele chimice din agricultură şi riscurile implicate în utilizarea substanţelor chimice,
• desene animate 3D privind securitatea tractoarelor şi înregistrări video privind securitatea în operaţiile din silvicultură.

Agenţii biologici pot fi un pericol în agricultură dacă lucrătorii vin în contact cu materiale naturale sau organice cum sunt solul, argila, materiale din plante (fân, paie, bumbac etc.), substanţe de origine animală (lână, păr etc.), alimente, pulberi organice (de exemplu, făină, pulbere de hârtie, mătreaţă de animale) şi reziduuri sau ape reziduale (Agenţi biologici, 2003).

Pericolele pentru sistemul respirator şi piele sunt proeminente în agricultură. Informaţii despre acestea se găsesc în fişele informative (Substanţe care sensibilizează pielea 2003, Substanţe care sensibilizează sistemul respirator 2003).

Directiva privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la  expunerea lucrătorilor la zgomot (Directiva zgomot 2003) stabileşte următoarele valori pentru zgomot: valoarea limită de expunere de 87 dB(A) şi valorile superioară şi inferioară de expunere, la care se declanşează acţiunea, de 85 dB(A) şi, respectiv, 80 dB(A). Angajatorii sunt obligaţi să efectueze evaluări ale riscurilor şi să ia măsuri pentru evitarea sau reducerea expunerii. În plus, există cerinţa de a furniza protecţie individuală adecvată, de a limita expunerea lucrătorilor la niveluri ridicate de zgomot, de a furniza lucrătorilor informaţii şi instruire, de a se consulta cu lucrătorii în privinţa reducerii expunerii şi de a încuraja participarea lor în acest proces. Directiva intră în vigoare pe 15 februarie 2006.

Directiva Vibraţii (2002) reglementează expunerea lucrătorilor la vibraţii. Reglementările se aplică pentru vibraţiile mână-braţ şi pentru vibraţiile globale ale corpului; există valori limită ale expunerii zilnice şi valori limită de expunere care declanşează acţiunea, similare ca natură cu cele din directiva Zgomot. În general, statele membre trebuie să utilizeze la maximum perioada de tranziţie de 5 ani începând din 6 iulie 2005. În mod specific, în ceea ce priveşte echipamentele utilizate în sectoarele agricultură şi silvicultură, statele membre trebuie să extindă perioada maximă de tranziţie cu până la încă patru ani.

De asemenea, este necesar să fie cunoscute noile pericole şi să se modifice percepţiile despre riscuri în agricultură şi silvicultură, care sunt raportate din ce în ce mai mult din diferite surse de pe Internet, cum sunt:

Femei însărcinate:
Femeile însărcinate care vin în contact cu oile în timpul fătării mieilor îşi pot risca sănătatea lor şi a copilului nenăscut, datorită infecţiilor care pot apare la unele oi (Avertizare pentru mamele însărcinate cu privire la fătarea mieilor 2003). Acestea sunt clamidioza, (avortul enzootic al oilor – EAE), toxoplasmoza şi listerioza, care sunt cauze obişnuite de avort la oi. Deşi numărul de raportări ale acestor infecţii şi avorturi umane care rezultă din contactul cu oile este extrem de mic, este important ca femeile însărcinate să cunoască riscurile potenţiale asociate cu contactul strâns cu oile în timpul fătării.

Pentru evitarea riscului de infecţie posibil, femeile însărcinate sunt sfătuite că trebuie să:

• nu ajute la naşterea sau mulgerea oilor
• evite contactul cu miei avortaţi sau nou-născuţi sau de după naştere
• evite manipularea îmbrăcămintei, încălţămintei etc. ce vine în contact cu oi sau miei.

Risc pentru public:
Până la 1,4 milioane ha teren arabil şi 2 milioane ha păşuni pot fi scoase din producţie în Marea Britanie pentru a proteja locuitorii rurali de pesticide, chiar dacă zonele tampon fără stropiri nu pot fi justificate „doar pe baze ştiinţifice”. Se crede că evaluările de risc sunt sigure şi suficiente pentru a împiedica producerea efectelor negative asupra sănătăţii la locuitorii din apropiere. Totuşi, stropitul în zone imediat adiacente limitelor locuinţelor poate fi considerat inacceptabil din punct de vedere social, chiar dacă expunerea la pesticide nu impune un risc inacceptabil pentru sănătate. Astfel, poate fi necesar ca elementele sociale şi riscul perceput de locuitori al impactului negativ asupra sănătăţii lor să fie luate în considerare într-o măsură mai mare în viitor. (Zone fără stropire pentru limitele urbane? 2003)

Manipulare manuală:
Furnizorii fermelor şi contractorii agricoli din Marea Britanie au convenit să treacă la saci mici pentru seminţe. Convenţia de a renunţa la saci de 50 kg din  toamna lui 2007 a fost anunţată de grupul pentru Sănătate în Agricultură al Comisiei de Sănătate şi Securitate. (Mişcarea pentru saci care să reducă durerile de spate 2004). Din toate industriile, agricultura are cele mai proaste rezultate în ceea ce priveşte rănirile spatelui. Ancheta rănirilor legate de muncă auto-raportate în 2001/02 arată că dintre cei care au lucrat agricultură în ultimii opt ani, 3,8% au prezentat leziuni musculo-scheletice, faţă de 2,3% în producţia în general şi 3,6% în construcţii. Nu s a finalizat încă un acord privind mărimea sacilor, dar indicaţiile sugerează că va fi de 25 kg. Totuşi, această modificare poate avea ca rezultat o frecvenţă crescută a manipulărilor pentru sacii cu greutate mai mică şi ar fi de preferat să se treacă de la manipularea manuală la manipularea în vrac a produselor agricole.

Cancerul de piele:
Trei din cinci fermieri îşi riscă sănătatea deoarece nu poartă apărători împotriva soarelui atunci când lucrează în exterior (Fermierii şi riscul de cancer de piele 2003). Persoanele care au ocupaţii în exterior sunt supuse riscului de radiaţii UV. Melanoamele maligne – cea mai periculoasă formă a cancerului de piele – sunt cauzate de expunerea la soare. Cercetări americane, efectuate la mijlocul anilor 1990, au arătat că mortalitatea datorită acestei boli este mai ridicată la fermieri decât la populaţie în general. Fermierii trebuie să încerce să limiteze expunerea, analizând posibilitatea unei protecţii şi timpul pe care îl petrec zilnic în soare.

Factori psihosociali:
Este necesar să se adune date mai multe şi mai bune despre bolile legate de muncă din agricultură. În Marea Britanie, fermierii au o probabilitate de două ori mai mare de a se sinucide decât o persoană medie (Davies 2001). Izolarea fizică şi psihică este un factor important, cum sunt şi accesul la informaţii, părerea scăzută despre propria persoană şi lipsa de timp. Adesea fermierii nu doresc să vorbească cu persoane din localitate deoarece stigmatul de boală mentală este foarte mare. Datele referitoare la stresul fermierilor sunt puţine.

Revizuirea reformei rurale şi necesitatea încurajării fermierilor să caute pieţe şi forme diversificate de venituri pentru reducerea dependenţei lor de subsidii. Încă odată, aceasta identifică natura schimbătoare a vieţii rurale şi eforturile DEFRA, în Marea Britanie, să ajute fermierii să răspundă la noile provocări impuse. Unul dintre subiectele referitoare la sănătate şi securitate se referă la stres. DEFRA recunoaşte că stresul în comunităţile rurale, legat de recentele dificultăţi din sectorul agricol şi de dificultăţile particulare al vieţii şi muncii în zone rurale izolate, poate avea un efect negativ asupra sănătăţii mentale şi fizice a comunităţilor rurale. De aceea a participat la crearea şi finanţarea Planului de Acţiune pentru Stres Rural, în vederea susţinerii organismelor voluntare care lucrează în parteneriat la ajutarea celor care suferă de stres rural. În ultimii doi ani, au fost alocate 900 000 £, pentru a realiza un progres semnificativ în mărirea conştientizării stresului, precum şi în dezvoltarea reţelelor regionale de sprijin şi a unui fond de susţinere rurală. (Ajutor agricol 2003).

Crearea serviciilor de sănătate în muncă:
În UE Serviciile de Medicina Muncii pentru Fermieri au fost realizate în principal în ţările nordice, ca Finlanda, Norvegia şi până la un punct Suedia. Structurile şi sistemele de organizarea a SMMF au fost evaluate cu atenţie. Fermierii sunt obligaţi, pe bază de voluntariat, să aibă SSM din centrele de îngrijire medicală ale primăriilor lor sau din centre specializate de medicina muncii. Obligaţiile SMMF includ cerinţa de a supraveghea condiţiile de muncă în agricultură (evaluarea riscurilor) prin vizite la ferme sau prin interviuri luate fermierilor, urmate de o verificare a sănătăţii de către o asistentă medicală şi, dacă este necesar, o consultaţie de către un medic. Consilierii agricoli cooperează pentru introducerea acestor activităţi. De asemenea, serviciile acoperă sistemul voluntar de bunăstare mentală şi de sprijin al persoanelor.

2.5. Schimbări tehnologice

Modificările tehnologice sunt introduse foarte repede în agricultură. Câteva conferinţe la Societatea Conferinţei Inginerilor Agronomi Europeni don 2002 au pus în evidenţă viteza schimbării.

Kutzback (2000) a afirmat că dacă se cultivă fructe şi legume de calitate ridicată, aceasta conduce la dezvoltarea unor metode şi maşini noi. În agricultura arabilă, progresul va fi probabil mai lent deoarece dezvoltarea este determinată nu numai de cunoştinţele, calificările şi experienţa inginerilor, dar şi de cerinţele economice, ecologice şi ale politicii agricole în cadrul cărora are loc această dezvoltare. Factorii de mediu care vor influenţa utilizarea energiei şi maşinilor, includ nu numai metode agricole corecte ecologic, dar posibil, şi efectul de seră. Creşterile de productivitate vor rămâne foarte importante în următorii 10-20 ani pentru a menţine competitivitatea economică. Deci, schimbările structurale spre ferme mai mari vor continua. Din ce în ce mai mult, terenul disponibil pentru agricultură este cultivat de un număr mai mic de organizaţii mari.

În ultima jumătate de secol agricultura a devenit din ce în ce mai mecanizată şi gama maşinilor agricole (tractoare şi maşini autopropulsate) a crescut considerabil (ca număr, de mai mult de 15 ori), în timp ce suprafaţa terenurilor agricole cultivate s-a micşorat. Prin urmare, puterea maşinilor instalate pe unitate de suprafaţă cultivată şi consumul de energie au crescut. Ca urmare, fermierii au introdus prea rapid echipamentele mecanizate, astfel că acum fermele au surplus de echipamente cu motor. Aceasta are ca rezultat o utilizare sub posibilităţi a maşinilor cumpărate, ceea ce are drept consecinţă creşterea costurilor de producţie care determină reducerea eficienţei economice. Cauzele sunt, în principal, suprafaţa relativ mică de teren fertil care poate fi cultivat utilizând maşinile şi marea diversitate a operaţiilor care există în procesele de producţie agricolă. Există, totuşi, şi o lipsă de înţelegere, o nepotrivire conceptuală între lumea agricolă şi cea a industriei echipamentelor mecanizate în ceea ce priveşte cea mai bună utilizare a mecanizării în procesele agricole.

Aceasta contrastează cu utilizarea tehnologiei pentru mulsul automat care s-a dezvoltat într un ritm rapid. Termenul Sistem de Mulgere Automată, numit şi Sistem de Mulgere Robotic sau Sistem de Mulgere Voluntară, se referă la un sistem care automatizează toate funcţiile procesului de mulgere. În contrast cu mulgerea convenţională, unde oamenii mulg vacile la intervale regulate, mulgerea automată pune accent pe motivaţia vacilor de a fi mulse într un mod de autoservire, de câteva ori pe zi. Principalele beneficii ale mulgerii automate sunt o creştere a cantităţii de lapte datorită mulgerii mai dese, reducerea muncii şi lipsa necesităţii ca fermierul să fie prezent la intervale de timp regulate. (Mulgerea automată 2004). Sistemele de mulgere automată  sunt instalate din ce în ce mai mult, în principal în fermele de lapte din Europa de Nord-vest. Prin urmare, introducerea sistemelor de mulgere automată în fermele de lapte implică mult mai mult decât înlocuirea muncii cu echipamente. Ea schimbă întreaga metodă de lucru. Natura şi organizarea muncii se vor schimba în sensul că munca manuală este înlocuită parţial de management şi control, iar prezenţa proprietarului la mulgerile regulate nu mai este necesară.

2.6. Schimbări al mediului natural

Agricultura este o activitate a cărei semnificaţie trece dincolo de simpla producere a hranei. Pe tot lanţul de producţie există procese care afectează mediul natural. De exemplu, utilizarea masivă a pesticidelor şi fertilizatorilor, sau practicile de drenare sau irigare incorecte, un nivel ridicat de mecanizare sau utilizarea nepotrivită a terenurilor pot duce la degradarea mediului. Pe de altă parte, şi abandonarea activităţilor agricole poate periclita moştenirea ecologică a UE datorită pierderii habitatelor şi peisajelor seminaturale, şi pierderilor asociate biodiversităţii. PAC încearcă să ţină seama de aceşti factori (Agricultura şi mediul 2003).

Agricultura contribuie la problemele gazelor care creează efectul de seră (GHG) (Agricultura şi mediul 2003). Există trei surse principale de emisii GHG din agricultură:

• Emisiile de oxid de azot (NO) din soluri, în principal datorită fertilizării cu azot;
• Emisiile de metan (CH4) din fermentaţia intestinală – 41% din totalul emisiilor de CH4 în UE sunt din agricultură;
• Emisii de CH4 şi N2O din bălegar.

Directiva Azotaţi a fost introdusă în 1981 având două obiective principale: reducerea poluării apelor de către azotaţii din surse agricole şi prevenirea poluării suplimentare. Directiva cuprinde:

• monitorizarea calităţii apelor;
• desemnarea zonelor vulnerabile la azotaţi;
• stabilirea codurilor (voluntare) de bună practică în agricultură şi
• introducerea măsurilor (obligatorii) care să fie aplicate practic în programe de acţiuni pentru zonele vulnerabile la azotaţi. Pentru aceste zone, directiva mai stabileşte o limită maximă a azotului din bălegarul vitelor, care poate fi aplicat la hectar (Agricultura şi mediul 2003).

DEFRA în Marea Britanie a analizat efectul PAC asupra mediului (Efecte potenţiale asupra mediului ale Acordului de Reformă PAC 2003). Ei au prevăzut mai multe efecte posibile pentru mediu, de exemplu:

• reducerea cantităţilor substanţelor, incluzând fertilizatorii şi pesticidele artificiale, conducând la îmbunătăţirea calităţii apelor şi a biodiversităţii;
• reduceri ale numărului de vite care vor favoriza reducerea emisiilor de gaze care creează efectul de seră şi o creştere a interesului fermierilor de a intra în programe agro-ecologice, şi
• finanţare sporită care ajută la reducerea efectelor asupra solului, aerului şi apei; îmbunătăţirea managementului habitatelor şi inversarea declinului biodiversităţii terenurilor agricole.

O analiză suplimentară efectuată în 2003 (Modificările climatice şi efectul de seră 2003) a arătat că efectele asupra agriculturii, care rezultă din creşterea concentraţiei gazelor care produc efectul de seră pot varia:

• cantitatea anuală a recoltelor poate varia de la zero la 10% în funcţie de loc şi de metoda de cultivare;
• producţia de biomasă în păduri şi păşuni poate fi mărită cu 20% până la 30%;
• efectele asupra bolilor şi paraziţilor plantelor şi a buruienilor.

2.7. Schimbări culturale (de exemplu, trecerea la agro-afaceri, dezvoltarea unei culturi pozitive din punct de vedere al securităţii)

Kutzbach (2000) a afirmat că folosirea maşinilor cu utilizare multiplă, care permit o exploatare mai bună a capacităţii maşinilor şi o investiţie de capital mai mică, este deosebit de importantă pentru reducerea costurilor. Numărul în scădere al fermelor, împreună cu utilizarea multiplă a maşinilor vor determina micşorarea şi mai mare a numărului de maşini vândut anual. În plus, cererile făcute de contractori individuali din ţările industrializate sunt deosebit de mari. Ei cer maşini specializate (în general autopropulsate) cu specificaţii de performanţă ridicată, cu proceduri de funcţionare foarte simple, fixare automată, precum şi furnizarea echipamentelor prin managementul parcului de maşini şi facturare.

Fermierii care trec de la operaţii agricole mai tradiţionale către agro-afaceri vor avea probabil o atitudine mai pozitivă faţă de problemele de securitate în general. De asemenea, este mai probabil că vor avea un număr mai mare de angajaţi astfel că trebuie să fie conştienţi şi să aplice practic cerinţele necesare ale legislaţiei securităţii în muncă. În plus, pot fi mai conştienţi în privinţa sistemelor de management al calităţii care conţin preocupări de securitate.

3. Care este impactul acestor schimbări asupra securităţii şi sănătăţii în muncă în acest sector?

Se pare că există cel puţin două aspecte ale PAC care au o influenţă pozitivă asupra SSM:

1) Plata către o singură fermă

Presiunile pieţei pot avea un efect negativ asupra condiţiilor de muncă şi în special în aşa numitele întreprinderi mici. Noua PAC poate modera aceste presiuni. „Plata către o singură fermă” poate reduce presiunea forţelor pieţei asupra condiţiilor de muncă. Deoarece plăţile nu vor mai fi legate atât de strâns de producţie, fermierii vor avea un anumit venit minim, indiferent cât de mult vor produce. Această siguranţă a venitului îi poate face mai doritori să investească în îmbunătăţiri ale condiţiilor de muncă. În plus, se poate pune un accent mai mare pe calitatea produselor şi aceasta va însemna că pot fi aplicate practic standarde mai ridicate pentru toate aspectele mediului de muncă.

2) Abordare reglementată a principiului „conformităţii mixte”

Presiunile inspecţiei pot fi mărite şi întărite, în contextul PAC sau împreună cu aceasta. Astfel, noua PAC este o posibilitate de aplicare practică a îmbunătăţirilor, cu condiţia ca principiul subsidiar să fie gestionat corect în fiecare ţară.

Se pare că PAC poate favoriza un sector agricol mai extins şi mai prietenos din punct de vedere ecologic. Acest lucru va avea un impact pozitiv pentru SSM? Pe de altă parte, agricultura organică poate fi foarte pozitivă pentru reducerea riscurilor, deoarece utilizarea sporită a metodelor agricole organice trebuie să aibă un efect de reducere a expunerii lucrătorilor la substanţe chimice şi pesticide, cu condiţia să fie urmate bunele practici.

Totuşi, pe de altă parte, pot apare probleme noi de sănătate şi securitate sau se pot înrăutăţi cele vechi. De exemplu, cerinţele agriculturii organice pot mări eliminarea manuală a buruienilor. Aceasta poate mări riscul de accidentare din cauza, de exemplu, a maşinilor construite prin propriile mijloace şi a problemelor ergonomice (poziţii, muncă repetată, etc.). Pentru a asigura că lucrătorii nu sunt expuşi la riscuri sporite, trebuie să fie aplicate în practică metode de lucru ergonomice şi trebuie să fie utilizate echipamente ergonomice. Deoarece agricultura organică reprezintă doar o mică parte din producţia agricolă globală (aproximativ 3% în UE), impactul acestor schimbări nu va fi mare în următorii câţiva ani.

De asemenea, în acest caz, deoarece pot fi necesare sarcini cu intensitate mai mare a muncii, diferenţa socială va creşte deoarece munca manuală este considerată „necalificată”, este plătită prost şi prin urmare atrage în majoritate lucrători imigranţi care au intrat recent în forţa de muncă.

Noile metode de antreprenoriat (turism agricol, etc.) pot avea ca rezultat o înţelegere mai bună a elementelor SSM datorită cerinţelor de securitate a clientului.

Poate apare un nivel crescut de factori psihologici negativi la locul de muncă. Atât fermierii cât şi lucrătorii lor se pot aştepta la un viitor din ce în ce mai nesigur, la necesitatea de a răspunde la schimbările cerinţelor şi la faptul că beneficiile financiare nu sunt garantate. Stresul şi anxietatea se vor produce la cei care au menţinut un stil de viaţă agricolă tradiţional şi care nu se pot adapta la noile condiţii.

Creşterea utilizării maşinilor poate avea ca rezultat o expunere mai mare la zgomot şi vibraţii a fermierilor şi a lucrătorilor agricoli. Totuşi, proiectarea şi construcţia noilor maşini pot reduce expunerea la zgomot şi vibraţii.

Noul principiul al reglementărilor PAC privind securitatea şi bunăstarea animalelor poate avea ca rezultat o atenţie sporită acordată preocupărilor pentru problemele ecologice şi bunăstarea animalelor. Aceasta poate conduce la medii de muncă mai sigure şi la îmbunătăţiri ale altor probleme ale SSM. Lanţurile de supermarketuri pot impune furnizorilor lor standarde mai înalte de securitate a alimentelor. Conştientizarea mai mare a acestor elemente se poate utiliza pentru a se concentra pe subiecte înrudite cum sunt sănătatea şi securitatea în muncă a lucrătorilor din ferme.

Scopul măsurii de respectare a standardelor este de a promova aplicarea practică mai rapidă de către fermieri a noii legislaţii Comunitare privind mediul, sănătatea publică, sănătatea plantelor şi animalelor şi bunăstarea animalelor. Aceste standarde pot impune noi obligaţii fermierilor şi, ca urmare, trebuie să se asigure sprijin pentru a ajuta la acoperirea, parţială, a costurilor suplimentare sau a pierderilor de venit care apar din aceste obligaţii (Propunere pentru o Reglementare a Consiliului 2003).

4. Ce tendinţe viitoare pot fi prevăzute?

Cheltuielile PAC se vor îndrepta tot spre plăţi directe către fermieri şi către măsurile de management al pieţei. Totuşi, aceste cheltuieli vor trebuie să respecte limitele bugetare strânse care au fost fixate. Cheltuielile PAC au fost îngheţate (în termeni reali) până în 2013 şi aceasta acoperă cele 25 de state ale UE lărgite din 2004, care adaugă încă 4 milioane de fermieri (de două ori mai mulţi fermieri decât în Statele Unite). Cheltuielile vor fi strict controlate – se introduce un nou mecanism de disciplină financiară pentru a se asigura că nu se depăşeşte limita stabilită (Politica agricolă comună – O politică care evoluează în timp, 2004).

Per total, consumatorii şi plătitorii de taxe vor vedea o nouă PAC care răspunde mai bine la priorităţile lor, ajută economiile rurale şi mediul, precum şi pe fermieri şi se menţine în limitele bugetare stricte. Fermierii vor putea să se concentreze pe afacerile agricole, fără să fie obligaţi să producă o marfă specifică pentru a obţine plăţi directe şi acum, poate face acest lucru cu o anumită siguranţă privind stabilitatea veniturilor lor. În plus, viitoarele state membre ale UE vor putea să vadă mai clar limitele PAC în cadrul cărora trebuie să activeze fermierii lor şi zonele lor rurale. Astfel, PAC de mâine răspunde mai bine la toate nevoile societăţii.

Howard (2003) a identificat mai multe schimbări generale viitoare pentru SSM. Acestea cuprind:

• Schimbarea rapidă a practicilor de muncă, cum sunt micşorarea cantităţilor, aranjamente de muncă flexibilă implicând lucrători temporari sau adiacenţi şi ore de lucru peste program; şi că aceste schimbări pot mări expunerea la elementele stresante ale muncii.
• Creşterea proporţiei de femei şi persoane incapacitate înregistrate în forţa de muncă.
• Angajarea în forţa de muncă a unui număr substanţial mai mare de persoane în vârstă şi tinere şi necesităţile lor diferite în ceea ce priveşte instruirea şi perceperea riscurilor.
• Procentajul mare al forţei de muncă angajată în întreprinderile mici şi mijlocii.
• Cerinţa de a strânge date mai bune pentru a înţelege relaţia dintre expunere şi starea de sănătate.

Rezultatele unei anchete Europoll a opţiunilor cetăţenilor europeni în privinţa PAC (Cetăţenii Uniunii Europene şi politica agricolă comună, 2003) au arătat că majoritatea europenilor sunt în favoarea unei schimbări a modului în care politica agricolă comună (PAC) susţine fermierii UE. Mai mult de 58% dintre cetăţeni au văzut o schimbare a subsidiilor fermelor de la producţie la protecţie şi dezvoltare a economiei rurale globale şi susţinerea directă a fermierilor ca un lucru „foarte bun” sau „destul de bun”. Conform anchetei, cetăţenii UE credeau că prioritatea PAC trebuie să fie asigurarea unor produse agricole sănătoase şi sigure (90%), promovarea respectului faţă de mediu, protejarea fermelor mici sau mijlocii şi ajutarea fermierilor pentru adaptarea producţiei lor la aşteptările consumatorilor. Mai mulţi cetăţeni simţeau că PAC garantează că ei ştiu destul despre provenienţa alimentelor. S-a raportat o creştere a sprijinului pentru obiectivele PAC în vederea includerii elementelor ecologice şi rurale, precum şi protecţiei pentru fermier.

5. Aspecte metodologice ale acestui raport

O problemă importantă la efectuarea acestui studiu pentru producerea acestui articol care examinează viitorul impact al Acordului de Reforme PAC privind SSM în agricultură a fost dificultatea de a găsi date pe care să se bazeze previziunile. Prin urmare, din cauza acestei dificultăţi, documentul elaborat are limitări şi poate necesita o suplimentare din alte surse.

Un studiu asemănător a fost efectuat în Marea Britanie pentru DEFRA privind impactul Acordului de Reforme PAC asupra Poluării Apelor Difuzate din Agricultură (DWPA).
(http://www.defra.gov.uk/environment/water/quality/diffuse/agri/pdf/gfa-race-final.pdf)

El a fost realizat în patru etape:

1. Analiza documentaţiei, în care toate documentele relevante au fost strânse şi au fost analizate în legătură cu DWPA şi acordul de reformă PAC.
2. Elaborarea unor scenarii de reformă PAC în care au fost elaborate mai multe scenarii realiste legate de aplicarea practică a acordului de reformă PAC în Anglia. Acestea au ţinut seama de diferitele opţiuni de aplicare în practică disponibile în statele membre, de hotărârile luate deja de guvern şi de discuţiile în curs care implică DEFRA, agenţiile statului şi alte organisme implicate.
3. Evaluarea calitativă pentru determinarea efectelor probabile ale acordului de reformă PAC asupra DWPA, care se referă la sectoare agricole şi zone geografice specifice şi care privesc elemente ca luarea deciziei de către fermieri, sistemele agricole, întreprinderi, practici agricole, modele de utilizare a terenurilor, managementul mediului, restructurarea şi investiţiile. De asemenea, s-a ţinut seama de contextul evoluţiei politicii pentru controlul DWPA şi contribuţia potenţială a acestor mecanisme de control.
4. Studii de caz pentru cercetarea impactului probabil al acordului de reformă PAC au fost efectuate în diferite sectoare agricole şi amplasamente geografice care s-au concentrat pe modele şi practici agricole asociate în particular cu DWPA şi zone prioritare. Aceste studii de caz au implicat grupuri focalizate, de 3-4 persoane care lucrau în agricultură (incluzând fermieri, reprezentanţi şi consilieri) şi au fost completate cu interviuri telefonice ale altor persoane cheie.

Studiul a necesitat un nivel ridicat de resurse, dar a furnizat o analiză foarte detaliată bazată pe o gamă cuprinzătoare de surse de date care au fost interogate. Chiar şi aşa, în raport au existat goluri privind dificultatea de a face proiecţii, din cauza nivelului de incertitudine al diferitelor opţiuni de aplicare practică, posibile chiar şi într-o singură ţară.

Studiul PAC-SSM s-a limitat numai la prima fază şi prin urmare poate fi suplimentat prin parcurgerea celorlalte faze de mai sus. Va beneficia cu siguranţă, de utilizarea grupurilor focalizate sau a anchetelor de strângere a datelor de la persoane cheie cum sunt fermierii, reprezentanţii lor şi consilierii locali care pot face comentarii privind implicaţiile practice ale reformei PAC, pentru completarea celor disponibile de la guvern şi de la surse publice academice.

Referinţe

Agricultura şi mediul (2003). Fişă informativă. Directoratul general pentru Agricultură al Comisiei Europene.
http://europa.eu.int/comm/agriculture/publi/fact/envir/2003_en.pdf

Mulgere automată (2004). Informaţii ale proiectului. Institutul de Cercetări pentru Creşterea Animalelor, Wageningen, Olanda
http://www.automaticmilking.nl/index.asp?projectinformation/general.asp

Sacii se micşorează pentru eliminarea durerilor de spate (2003). Farmers Weekly Interactive.
http://www.fwi.co.uk/article.asp?con=13572&sec=2&hier=66

Agenţi biologici (2003). Fişa informativă 41, Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Bilbao.
http://agency.osha.eu.int/publications/factsheets/41/en/FACTSN41-EN.PDF

Reforma CAP (2004) – o perspectivă pe termen lung pentru o agricultură independentă.
(http://europa.eu.int/comm/agriculture/capreform/index_en.htm) Accessed 15th September 2004

Modificări climatice şi efectul de seră (2003). Modificări climatice şi efectul de seră - care este riscul pentru agricultură şi silvicultură? O provocare importantă pentru cercetare. Institutul Naţional de Cercetări Agronomice, Paris.
http://www.inra.fr/presse/COMMUNIQUES/sia2003/gb/txt1.htm

Politica agricolă comună – O politică ce evoluează în timp, 2004.
http://europa.eu.int/comm/agriculture/publi/capleaflet/cap_en.htm

Plan european de acţiune pentru alimente şi agricultură organică (2004). Comunicare de la Comisie către Consiliul şi Parlamentul European. Brussels, 10.06.2004. COM(2004)415 final. http://europa.eu.int/comm/agriculture/qual/organic/plan/comm_en.pdf.

Recomandarea Comisiei 2003. Recomandarea Comisiei din 19/9/2003 privind programul european pentru bolile profesionale. C (2003) 3297 final. Brussels, 19/9/2003.
http://europa.eu.int/comm/employment_social/news/2003/sep/occdis_recc_en.pdf

Reglementarea Consiliului (EC) No 1782/2003 din 29 septembrie 2003 care stabileşte regulile comune pentru schemele de susţinere în cadrul politicii agricole comune şi stabilirea anumitor scheme de sprijin pentru fermieri şi care modifică reglementările (EEC) No 2019/93, (EC) No 1452/2001, (EC) No 1453/2001, (EC) No 1454/2001, (EC) 1868/94, (EC) No 1251/1999, (EC) No 1254/1999, (EC) No 1673/2000, (EEC) No 2358/71 şi (EC) No 2529/2001
http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2003/l_270/l_27020031021en00010069.pdf

Davies C  (2001). Stres în familiile de fermieri - provocarea.
Raportul unei conferinţe privind sănătatea în muncă în agricultură (2001). Organizată de Comisia de Sănătate şi Securitate şi Societatea Regală de Agricultură din Anglia la Stoneleigh joi 11 octombrie 2001
http://www.hse.gov.uk/fod/agwood/conf2001.pdf

DEFRA 2004. Poziţia economică a industriei agricole: iulie 2004. Departamentul pentru Alimente Ecologice şi Afaceri Rurale.
http://statistics.defra.gov.uk/esg/reports/repfi.pdf

EAFRD 2004. Propunere pentru reglementarea Consiliului privind sprijinul dezvoltării rurale de către Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (EAFRD), Brussels, 14.7.2004 COM(2004)490 final 2004/0161(CNS)
http://europa.eu.int/comm/agriculture/capreform/rurdevprop_en.pdf

Enciclopedia Sănătăţii şi Securităţii în Muncă (1998). Ed. Stellman JM. 4th ed. Biroul Internaţional al Muncii, Geneva, Switzerland.

Plan de Acţiune European pentru Alimente şi Agricultură Organică (2004). Document de lucru al membrilor Comisiei. Anexă la Comunicarea Comisiei {COM(2004)415 final}. Brussels, 10 June 2004. SEC(2004) 739.
http://europa.eu.int/comm/agriculture/qual/organic/plan/workdoc_en.pdf

Agricultura europeană 2002. Agricultura europeană intră în secolul 21. Directoratul General pentru Agricultură al Comisiei Europene.
http://europa.eu.int/comm/agriculture/publi/reports/21century/index_en.htm

Centrul European pentru turism ecologic şi agricol.
http://www.eceat.org/

Statistici Sociale Europene, Accidente de muncă şi probleme de sănătate legate de muncă, Date 1994-2000, 2002, ISBN: 92-894-3601-8.

Statistici europene privind bolile profesionale (1999): Evaluarea datelor pilot 1995. Antti Karjalainen and Simo Virtanen. Eurostat Working Papers. European Commission.

Cetăţenii Uniunii Europene şi politica agricolă comună (2003). Special Eurobarometer 190 - Wave 59.2 – Grupul de cercetări al opiniilor europene EEIG,
http://europa.eu.int/comm/agriculture/survey/2003/rep_en.pdf

Ajutor pentru agricultură 2003.
http://www.farminghelp.org.uk/

Fermieri expuşi riscului de cancer de piele 2003
http://www.fwi.co.uk/article.asp?con=11554&sec=21&hier=21

Fischler F (2004). Conferinţe Franz Fischler 04/34. Audieri privind viitorul agriculturii organice europene în ceea ce priveşte alimentele organice  şi agricultura, Brussels, 22 January 2004
http://europa.eu.int/rapid/pressReleasesAction.do?reference=SPEECH/04/34&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=en

Actul pentru licenţe ale şefilor de echipe (2004).
http://www.legislation.hmso.gov.uk/acts/acts2004/20040011.htm

Howard J. Navigând pe teritoriul neexplorat în cercetarea securităţii şi sănătăţii în muncă: provocări ale secolului 21 (2003). AIHA conference, Dallas, USA 2003.
http://www.aiha.org/aihce03/handouts/howard.pdf

Kutzbach HD. Tendinţe ale puterii şi maşinilor. J. agric. Engng Res. (2000) 76, 237-247

Avertizări pentru viitoarele mame privind creşterea mieilor (2003). Farmers Weekly Interactive.
http://www.fwi.co.uk/article.asp?con=13305&sec=21&hier=21

Zone fără stropiri pentru marginile oraşelor? (2003). Farmers Weekly Interactive.
http://www.fwi.co.uk/article.asp?con=11181&sec=2&hier=66

Directiva zgomot (2003). Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot) (a şaptesprezecea directivă individuală în sensul art. 16 paragraful 1 din directiva 89/391/CEE).
http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2002/l_177/l_17720020706en00130019.pdf

Impactul potenţial al acordului de reformă PAC asupra mediului (2003). Departamentul de alimente ecologice şi afaceri rurale, London, UK.
http://statistics.defra.gov.uk/esg/reports/capreform3/default.asp

Propunere de reglementare a Consiliului (2003). Propunere de reglementare a Consiliului privind susţinerea dezvoltării rurale de către Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (EAFRD) (2004). Brussels, 14.7.2004 COM(2004)490 final 2004/0161(CNS)
(http://europa.eu.int/comm/agriculture/capreform/rurdevprop_en.pdf)

Renault A (2002). Imigranţi în agricultura europeană – noii mercenari? Biroul Internaţional ala Muncii.
http://www.ilo.org/public/english/dialogue/actrav/publ/131/5.pdf
(Accessed 28th September 2004.)

Raport privind rezultatele consultării online: Plan de acţiune pentru alimente şi agricultură organică (2003).
http://europa.eu.int/comm/agriculture/qual/organic/plan/result_en.pdf

Substanţe sensibilizatoare pentru respiraţie (2003). Fişă informativă 39, Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Bilbao.
http://osha.europa.eu/publications/factsheets/39/en/FACTSN39-EN.PDF

Securitate şi sănătate în agricultură (2000). Report VI (1). 88th Session, 30 May - 15 June 2000.  Biroul Internaţional al Muncii,
http://www.ilo.org/public/english/standards/relm/ilc/ilc88/rep-vi-1.htm

Profil sectorial al condiţiilor de muncă (2002). Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Trai şi de Muncă, Dublin.
http://www.eurofound.eu.int/publications/files/EF0275EN.pdf

Substanţe sensibilizatoare pentru piele (2003). Fişa informativă 40. Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Bilbao.
http://osha.europa.eu/publications/factsheets/40/en/FACTSN40-EN.PDF

A treia anchetă europeană privind condiţiile de muncă 2000 (2001). Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Trai şi de Muncă.
http://www.eurofound.eu.int/publications/files/EF0121EN.pdf

TGWU (2004). Campania Sindicatelor şi a Uniunii Generale a Lucrătorilor împotriva şefilor de echipe 
http://www.tgwu.org.uk/Templates/Campaign.asp?NodeID=89606&int1stParentNodeID=42437&int2ndParentNodeID=89576
Accessed 20th September 2004.

Wathes CM, Phillips VR, Holden MR, Sneath RW, Short JL, et al (1998).  Emisii ale poluanţilor aerieni în clădirile animalelor din Europa de Nord: Prezentare a unui proiect multinaţional. Journal of Agricultural Engineering Research. 70;3-9.

Directiva vibraţii (2003). Directiva 2002/44/EC al Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibratii) (a şaisprezecea directivă particulară în sensul articolului 16(1), al directivei 89/391/CEE).
http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2002/l_177/l_17720020706en00130019.pdf

Visa freeze causes veg losses (2004). Farmers Weekly Interactive.
http://www.fwi.co.uk/article.asp?con=14528&sec=22&hier=22

Munca şi sănătatea în UE: un portret statistic (2004). Panorama Uniunii Europene, Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene.
http://epp.eurostat.cec.eu.int/cache/ITY_OFFPUB/KS-57-04-807/EN/KS-57-04-807-EN.PDF