Modele de prevenire a accidentelor la fermele agricole

Modelul Danez

In Danemarca, riscul de accidente grave în muncă este mai mare în ferme decât în majoritatea celorlalte ocupaţii. Incidenţa anuală a accidentelor de muncă mortale la 100 000 angajaţi  este de aproximativ de trei ori mai mare în agricultură decât în alte ocupaţii luate la un loc. Mai exact, s au înregistrat 9,85 accidente mortale la 100 000 de angajaţi (media pentru1993-96). În ceea ce priveşte numărul de persoane angajate, agricultura prezintă cele mai mari valori ale accidentelor mortale pentru anii 1990-96, cu excepţia anului 1992, unde a fost pe locul doi. În ciuda acestor cifre, cercetarea accidentelor legate de muncă s a limitat la sectorul agriculturii.

Au fost efectuate campanii de informare, de exemplu despre ecranarea arborilor de transmisie a puterii şi cabinele de siguranţă de pe tractoare, dar campaniile sunt apreciate ca fiind un instrument de prevenire prea slab. Prin urmare, a fost iniţiat un studiu care să elaboreze un model specific de prevenire, aplicabil în agricultură. Obiectivul era obţinerea unor cunoştinţe detaliate despre răniri şi condiţiile de muncă legate de agricultură, în scopul planificării unor intervenţii preventive posibile. Studiul, trebuie, printre altele, să extindă cunoştinţele privitoare la rolul factorilor psiho-sociali sau la mecanismele prin care se produc accidentele.

Studiul din Iutlanda de Vest asupra prevenirii accidentelor în ferme a început în 1992 şi s-a încheiat în 1997. Studiul a fost efectuat de:

• Departamentul de medicina Muncii, Spitalul Herning; şi
• Centrul Danez de Consiliere în Agricultură din Skejby.

Geografic, studiul a fost restrâns la un district din Danemarca, districtul Ringkoebing, cu 270 000 locuitori, dintre care 13 835 erau angajaţi cu normă întreagă în 7 922 ferme.

Obiectivele proiectului

Intervenţia s a concentrat pe modificările comportamentale şi o planificare a unor practici de muncă mai sigure în scopul reducerii incidenţei rănirilor şi a gravităţii accidentelor. Astfel, efectele programului vor fi măsurate cu referire la pre- şi post- performanţă, în ceea ce priveşte:

• Frecvenţa şi tipul accidentelor;
• Atitudinea faţă de sănătatea şi securitatea în muncă, în particular situaţiile de risc;
• Rezultatele verificărilor de securitate efectuate de un inginer de securitate în agricultură.

Proiectare şi aplicare practică

Constatările referitoare la rolul factorilor psiho-sociali şi la mecanismele prin care se produc accidentele de muncă în ferme sunt foarte limitate. În plus, cercetări anterioare nu au calculat în mod adecvat timpul pe care fermierul îl petrece pentru o sarcină specifică ce prezintă un risc, cum ar fi timpul de lucru cu maşinile, cu animalele, cu activitatea de întreţinere. Totuşi, aceste informaţii sunt necesare pentru stabilirea unei fundamentări adecvate a eforturilor de prevenire şi prin urmare, primele două etape ale proiectului au fost destinate unei investigări cuprinzătoare a accidentelor şi a factorilor de risc.

• Etapa 1: Înregistrarea şi intervievarea tuturor victimelor de accidente din ferme care au primit tratament spitalicesc în Districtul Ringkoebing timp de un an.
• Etapa 2: Studiul înregistrărilor şi interviurilor săptămânale ale accidentelor la nivel de fermă, efectuat pe un eşantion reprezentativ de 399 de ferme din Districtul Ringkoebing destinat strângerii de informaţii privind factorii de risc. Eşantionul a cuprins în total 1 597 locuitori permanenţi ai fermelor.

Înregistrarea accidentelor la nivel de fermă s a bazat pe completarea unui mic chestionar privind producerea sau absenţa accidentelor. Accidentele au fost larg definite ca evenimente neaşteptate care au determinat o întrerupere a lucrului mai mare de 10 minute. Au fost incluse şi evenimentele aproape accidente. La sfârşitul fiecărei luni, fermierul înapoia chestionarul completat, care acoperea cele patru săptămâni anterioare. Toate accidentele raportate au fost urmărite până la două-trei luni după ce s au produs, cu un interviu la telefon, care solicita detalii privind accidentul şi consecinţele sale. Accidentele care nu erau legate de munca în fermă au fost puse separat. În plus, au fost strânse date privind sarcinile de muncă şi orele petrecute cu acestea, pentru a permite estimări ale timpului de expunere la risc, specifice sarcinilor.

La opt luni după completarea înregistrării accidentelor, au fost trimise chestionare privind variabile psiho-sociale. Chestionarele pe 17 pagini conţineau scări şi elemente privind demografia, caracteristicile muncii, perceperea securităţii, comportamente şi atitudini, locul securităţii în control, perceperea stresului şi simptome. Chestionarele au fost trimise tuturor persoanelor cu vârste mai mari de 18 ani din ferme.

Studiul combină metodele cantitative cu cele calitative. Primele implică analiza statistică a chestionarului şi a datelor din observaţii, ultimele implică interviuri amănunţite cu victimele accidentelor şi analize calitative ale desfăşurării accidentelor.

Pentru studiul prin intervenţie, grupul iniţial de ferme a fost împărţit aleatoriu într-un grup de intervenţie şi un grup de control. Grupurile au constat din 99 şi, respectiv, 102 ferme.

• Etapa 3: Un studiu prin intervenţie evaluat, proiectat ca o încercare aleatorie utilizând acelaşi eşantion de fermieri ca în etapa 2.

Studiul prin intervenţie s a întins pe doi ani, 1995-97 şi a cuprins următoarele activităţi pentru grupul de intervenţie:

1. O verificare a securităţii la fermă, cu notarea condiţiilor de securitate.
2. Instruire privind comportamentul într un curs de o zi, efectuat cu grupuri mici.
3. O înregistrare pe 6 luni a accidentelor, identică cu cea din etapa 2.
4. A doua verificare a securităţii la fermă, cu notarea condiţiilor de securitate.

Grupul de control a fost implicat numai în activităţile 3 şi 4

Activitatea 1: Un inginer de securitate în agricultură a condus o plimbare de o jumătate de zi prin fiecare fermă împreună cu fermierul. Inspecţia s a concentrat pe 66 practici de muncă importante, de exemplu, mulsul, hrănirea, recoltarea, manipularea pesticidelor, reparaţiile. Fermierul a primit un răspuns verbal imediat despre probleme, riscuri şi pericole, precum şi sfaturi despre ceea ce ar putea face ca să le corecteze. A fost utilizată o listă de verificare standardizată pentru a nota condiţiile de securitate ale obiectelor (clădiri, maşini, echipamente şi unelte) şi comportamentul raportat implicat în practicile de muncă specifice care au fost analizate. Pentru fiecare practică de muncă, obiectul şi comportarea de securitate au fost notate separat pe o scară de la 1 la 4, unde 4 reprezenta un standard de securitate negativ.

Activitatea 2: Câteva săptămâni mai târziu, fermierul şi toţi ceilalţi angajaţi din fermă care aveau vârste peste 18 ani, au participat la un curs de securitate de o zi. Cursul a fost condus de doctori şi psihologi şi cuprindea 10-15 persoane odată. Cursul de securitate conţinea cinci elemente principale. 

Activitatea 3: A fost efectuată o înregistrare pe şase luni a accidentelor în acelaşi fel ca şi înregistrarea anterioară (etapa 2).

Activitatea 4: S a efectuat  o a doua verificare a securităţii utilizând aceeaşi metodologie ca şi la prima verificare a securităţii

Experienţa câştigată şi eficacitatea

Experienţa arată că metodele utilizate şi solicitările pentru fermierii participanţi au fost primite destul de pozitiv. Din  661 ferme, 399 au răspuns pozitiv la participarea la studiu (60.4%). O analiză a celor 262 ferme care nu au participat a arătat că motivele cele mai frecvente pentru neparticipare au fost „participare irelevantă din cauza tipului de fermă atipic” (67.4%) şi „cerinţele de încărcare prea mari ale participării” (50.2%). Unii fermieri au considerat că studiul nu este necesar (22.7%), în timp ce acelaşi procent au considerat că studiul era un amestec în afacerile fermierului.

Înregistrarea accidentelor

Rezultatele arată că proprietarul unei ferme şi fermierii care nu lucrează cu normă întreagă au cea mai mare rată de răniri pe oră de muncă. În timpul perioadei de 12 luni din etapa 2, au fost raportate 479 de accidente de muncă, dintre care 389 au fost răniri. Astfel, rănirile la fermă se produc la 32% din fermierii cu normă întreagă şi lucrătorii care lucrau în fiecare an la fermă. Un sfert dintre acestea necesită tratament profesional. 11% din toţi copiii care trăiesc într o fermă au suferit un accident, iar incidenţa pe oră de muncă la grupul de vârstă de 0-13 ani a fost mare.

În ceea ce priveşte incidenţa pe 100 000 ore de muncă, nu a existat o diferenţă între activităţile cu animale şi cele din câmp, dar incidenţa pentru repararea maşinilor şi a clădirilor a fost semnificativ mai mare.

Intervenţia

În grupul de intervenţie, numărul de răniri pentru 100 000 ore de muncă a scăzut semnificativ de la 32,6 la 18,2 (p < 0.05). În grupul de control nu s a observat o scădere semnificativă a incidenţei. De asemenea, rănirile care necesitau tratament medical au prezentat o scădere la fermierii din grupul de intervenţie, dar nu şi în grupul de control.

În ceea ce priveşte nivelul de securitate evaluat de un inginer în securitatea din agricultură, în grupul de intervenţie s-a observat o îmbunătăţire a nivelului de securitate al celor 66 practici de muncă evaluate, în timp ce, în grupul de control, notele de securitate au rămas ridicate (o notă ridicată înseamnă un standard de securitate scăzut).

Îmbunătăţirile s-au referit în special la utilizarea mijloacelor de protecţie individuală şi practicilor de reparare/întreţinere, în timp ce la lucrul cu animalele nu au fost observate îmbunătăţiri.

Mai multe informaţii despre acest studiu se pot găsi în Raportul nr.306 al Agenţiei  – Cum se reduc accidentele la locul de muncă
 

Îmbunătăţirea integrării securităţii şi sănătăţii în muncă în educaţia profesională din agricultură (Germania)

În cadrul „Campaniei europene de securitate în  domeniul agriculturii 1999” autoritatea pentru sănătate şi securitate al Landului Brandenburg împreună cu autoritatea responsabilă cu asigurarea împotriva accidentelor au efectuat un proiect pentru îmbunătăţirea integrării securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM) în educaţia profesională a viitorilor fermieri, grădinari şi silvicultori. Ambele ministere responsabile pentru educaţia profesională în agricultură au susţinut proiectul.
 
S-a găsit că:

• Anterior, profesorii aveau cunoştinţe slabe despre SSM;
• SSM nu se preda în mod specific; şi
• Nu erau disponibile materiale actuale pentru predare.

 
Un grup de experţi în SSM au ales temele adecvate, au pregătit materialele şi le-au predat, în urma unor pregătiri minuţioase. Pentru a obţine efecte pe termen lung, materialele au fost cuprinse şi rezumate într-un manual, pentru utilizare ulterioară. A doua ediţie a manualului a fost publicat sub formă de CD-ROM şi a fost elaborată cu ajutorul studenţilor.
 
Temele din manual cuprind:

• O prezentare a elementelor de bază ale sistemelor şi legislaţiei SSM europene şi germane;
• Protecţia legală a tinerilor;
• Probleme de creştere a animalelor;
• Probleme de utilizare şi întreţinere a maşinilor;
• Utilizarea agenţilor chimic periculoşi în agricultură;
• Riscuri pentru sănătate şi boli tipice pentru agricultură şi posibilităţi de prevenire;
• Securitatea în ateliere;
• Activitatea de construcţii în agricultură.

A fost organizată instruirea avansată a profesorilor din şcolile profesionale. S-a obţinut o rată de participare foarte mare. Profesorii au apreciat suportul tehnic pentru dezvoltarea cunoştinţelor lor în SSM.

Mai multe informaţii privind acest proiect se pot găsi în Publicaţia nr.8 a Agenţiei  - Învăţând despre securitatea şi sănătatea în muncă

Acţiuni regionale şi sectoriale

Agenţia Europeană a efectuat mai multe studii referitoare la diferite teme. Printre aceste studii unele sunt legate de agricultură. Aceste sunt rezumate mai jos, cu legături cu publicaţiile originale.

• Planificarea strategică în sectorul agricol (Spania)

Planificarea strategică în sectorul agricol (Spania)

Această schemă constă dintr un set de iniţiative dezvoltate în Comunidad Foral de Navarra, unul dintre guvernele regionale ale Spaniei, şi este destinată micilor fermieri din regiune, astfel încât aceştia să înceapă să aplice principiile de prevenire furnizate de legea spaniolă.

Scopul schemei este de a accelera includerea managementului preventiv la fermele mici. În mod specific, scopul este ca aceşti fermieri să devină conştienţi de riscuri şi să înceapă să ia măsuri preventive la fermele lor, în urma evaluării riscurilor efectuată chiar de ei

De la început, obiectivul a fost ca micii fermieri, atât cei care angajau lucrători cât şi cei care nu angajau, să devină conştienţi de responsabilitatea lor şi să şi-o asume prin măsuri preventive concrete.

Comisia sectorială (de resort) a guvernului regional al Navarrei a analizat priorităţile de acţiune şi a elaborat o serie de instrumente care, în timp, au fost cunoscute sub numele de „Plan strategic”. Pe măsură ce munca a progresat, principalul obiectiv al comisiei a devenit „stimularea sectorului”, care, în acest caz, înseamnă elaborarea unui set de măsuri destinare creării condiţiilor pentru ca prevenirea riscurilor la fermele mici să devină o regulă mai degrabă decât o excepţie.

Comisión del Sector Agrario, un organism în care eficiali din organizaţiile guvernamentale au lucrat împreună cu partenerii sociali, conform legii, a iniţiat această schemă. Comisia a fost înfiinţată în 1996 ca parte a Consiliului de Sănătate şi Securitate în Muncă al Navarrei (Consejo Navarro de Seguridad y Salud en el Trabajo) şi este condusă de Institutul de Sănătate şi Igienă în Muncă din Navarra (Instituto Navarro de Salud Laboral), fondatorul schemei. În comisie au participat organizaţiile de fermieri din Navarre (UAGN, ENHE), precum şi Departamentul pentru Agricultură al Guvernului Navarrei, sindicatele (CCOO UGT-UPA, ELA) şi managementul (CEN).

Bazele

Numărul mare de accidente în fermele din ţările dezvoltate, precum şi din cele sărace a fost cunoscut de către public numai recent, datorită activităţii pregătitoare şi rezoluţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) din 2001. O parte a problemei puse în evidenţă este că statisticile naţionale nu reflectă situaţia reală, precum şi faptul că din diferite motive, datele din această industrie nu sunt comparabile cu datele din alte industrii.

În Spania ca şi în alte ţări, una dintre cauzele principale ale subestimării în raportarea accidentelor din agricultură este acoperirea pentru sistemul de accidente furnizată de schema specială de asigurări sociale pentru fermieri (Régimen Especial Agrario). În această schemă fermierii auto-angajaţi (66% din cei afiliaţi) nu sunt încurajaţi să raporteze rănirile legate de muncă, deoarece nu primesc compensaţii pentru prima perioadă de concediu medical. Un alt motiv pentru subestimare în raportare este că multe persoane care se accidentează nu au asigurare socială (persoane care lucrează ocazional ca fermieri, cum sunt membrii de familie ai fermierilor, pensionari sau persoane care din alte motive lucrează fără contract).
   
Fermele mici se detaşează prin numărul mare de accidente. Utilizarea maşinilor substanţelor chimice agricole şi enorma varietate de sarcini pe care fermierii le efectuează (multe dintre ele fără a avea informaţii şi instruire corespunzătoare) determină o gamă largă de pericole în muncă. Per total, pericolele cele mai frecvente şi mai grave sunt cele legate de maşini (în special tractoare, tractoare cu două roţi şi ferăstraiele cu motor) şi, adesea, aceste accidente sunt mortale.

Navarre este o regiune mică (având numai 530 000 locuitori). Dacă se include şi agro-industria, sectorul agricol din Navarre are 5 500 companii înregistrate, dintre care 4 900 sunt companii de creştere a vitelor, unde 8 000 de persoane au statut de „auto-angajaţi”. Mulţi dintre aceşti lucrători nu lucrează toată ziua la fermă. Când se ia în considerare numărul membrilor de familie care lucrează la culturi, în anumite ocazii in timpul anului, se estimează că, în acest tip de fermă, sunt afectate de pericole în muncă 25 000 de persoane.

În perioada de vârf a recoltării, mai lucrează încă aproximativ 3 500 de lucrători sezonieri. Atunci, fermierii auto-angajaţi devin „antreprenori” şi ca atare, sunt supuşi tuturor obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute de legislaţie pentru prevenirea riscurilor şi protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor angajaţi.

Deoarece acest sector este foarte fragmentat şi datorită naturii sezoniere a muncii (şi prin urmare marea „variabilitate” a riscurilor), împreună cu nesiguranţa condiţiilor de muncă (contracte pe termen foarte scurt şi uneori fără contract atunci când sunt angajaţi imigranţi fără permise de muncă), aplicarea practică a planurilor convenţionale de prevenire este dificilă. Aceleaşi împrejurări fac dificile inspecţiile tradiţionale externe, atât din punct de vedere al scopului cantitativ, care sete numărul de ferme ce trebuie acoperite, cât şi al diversităţii situaţiilor care trebuie să fie analizate şi corectata în fiecare fermă.

Toate aceste caracteristici ale sectorului (regimuri de muncă variabile, subestimarea raportărilor accidentelor şi reprezentarea slabă a lucrătorilor) au afectat vizibilitatea socială a problemelor lucrătorilor rurali şi a micilor fermieri auto-angajaţi, care ocazional devin angajatori. Acest lucru se întâmplă atât de des încât recomandările OIM privind securitatea şi sănătatea în agricultură (R192) din 2001, a dedicat un capitol întreg necesităţii îmbunătăţirii protecţiei sociale a acestui grup de lucrători (punctele 12-15).

În sfârşit, vizibilitatea redusă a acestei probleme în industria fermelor în Spania şi în întreaga lume a condus la o lipsă relativă nu numai de experţi specializaţi în prevenire în acest domeniu, dar şi de informaţii şi materiale de instruire adecvate.

Scopul acţiunii

Considerând atât gravitatea situaţiei şi cât şi lipsa totală de impact asupra sectorului pe care Legea de Prevenire a Riscurilor în Muncă a realizat o până în acel moment, au fost concepute următoarele trei tipuri de măsuri:

În primul rând, au fost planificate acţiuni pentru a realiza adoptarea măsurilor corective specifice în situaţiile de risc în fermele mici. Identificarea problemelor la maşini în general şi în special la tractoare, a făcut necesară abordarea directă a problemei stării tractoarelor şi a altor maşini din fermă. S-a elaborat un program pentru uşurarea respectării obligaţiilor în vederea inspecţiilor tehnice (acest program a fost numit plan de unităţi mobile pentru inspecţia tehnică a vehiculelor şi maşinilor din ferme).

Această parte a planului a constat practic din formarea unităţilor de inspecţie mobilă şi deplasarea lor în diferite locuri din Navarre, conform unui calendar, cuplate cu o campanie de promovare, axată specific pe locaţiile alese. Atunci, fermierii trebuiau să vină la cea mai apropiată unitate de inspecţie cu vehiculele lor şi să plătească taxele de inspecţie (campania doar a uşurat aducerea de către fermieri a vehiculelor, dar inspecţia nu a fost gratis).

În al doilea rând, diferite măsuri s-au concentrat pe introducerea unui management preventiv în fermele mici. Bazate pe ideea că în aceste ferme condiţiile slabe se datorau lipsei complete de acţiuni preventive, obiectivele stabilite erau să se comunice necesitatea de prevenire de zi cu zi împreună cu principiile de acţiune şi indicaţii în activitatea zilnică. A fost elaborată o strategie de instruire/consiliere:

• S-a ţinut un curs de „instruire a instructorilor” pentru experţii în prevenire în fermele mici şi au fost publicate materiale de instruire adecvate deoarece materialele existente nu numai că erau puţine dare erau şi incomplete.
• S-a planificat instruirea specifică a fermierilor şi în acest scop au fost elaborate materiale specifice.
• A fost elaborat un Ghid pentru adaptarea şi evaluarea riscurilor în ferme (Guía para la adecuación y evaluación de riesgos en las explotaciónes agropecuarias) şi a fost publicat ca o completare practică la manualul de riscuri în muncă în agricultură (Manual de prevención de riesgos laborales en el sector agrario).
• S-a publicat un manual intitulat „Curs de prevenire a riscurilor în muncă în agricultură” (Curso de prevención de riesgos laborales en el sector agrario).
• Ghidul este utilizat ca instrument în cursul de bază al cărui principal obiectiv este pentru proprietarul fermei să efectueze managementul preventiv. El ajută proprietarii de ferme şi lucrătorii auto-angajaţi să facă singuri evaluarea riscului şi să determine măsurile de prevenire cele mai potrivite şi apoi să le elaboreze şi să le aplice în practică. Ghidul este destinat proprietarilor de ferme „[...] să-şi asume sarcinile de prevenire în fermele lor, furnizând încredere şi practică pentru a efectua evaluarea iniţială a pericolelor în fermele lor, să planifice acţiuni preventive şi inspecţii periodice”.

În ale treilea rând, a fost elaborat un set de acţiuni pentru a avea efect pe termen lung. Această categorie include diseminarea, instruirea fermierilor şi instruire specializată pentru experţi.

• Printre acţiunile de diseminare erau publicarea de articole în reviste, publicarea şi circularea informaţiilor pe teme specifice, publicarea şi diseminarea de autocolante, postere şi alte materiale de instruire pentru experţii tehnici şi, din legea de Prevenire a Pericolelor în Muncă, trimiteri directe prin poştă de materiale referitoare la pericole specifice (de exemplu, pericolul de foc şi explozie în silozuri şi fabricilor de făină), participarea la seminarii, etc.
• Din anul 2000, Guvernul Regional al Navarrei a alocat burse şi subvenţii pentru a stimula activitatea de prevenire în ferme şi a furnizat burse pentru cercetare. ÎN 2002, de exemplu, a subvenţionat instruirea tinerilor de vârstă şcolară printr o campanie de creştere a conştientizării şi diseminarea în şcoli ţi zonele rurale şi prin activităţi combinate.
• Instruirea tehnică a fost promovată prin câteva măsuri diferite.
• Materialele specializate publicate au avut forma unor carduri de prevenire tehnică, constând dintr o serie de 16 plăci diferite, toate dedicate prevenirii accidentelor produse de maşini agricole periculoase Deja au fost diseminate câteva ediţii noi.
• De asemenea, s-au efectuat cercetări, cu acelaşi subiect împreună cu Universidad Pública de Navarra, în care s-a elaborat o structură de protecţie la răsturnare pentru tractoarele înregistrate înainte de 1 ianuarie 1978 (‘Diseño de una estructura de protección al vuelco para tractors inscritos con anterioridad al 1.1.1978’). Aceste structuri se vor aplica tuturor tractoarelor care nu sunt destul de noi ca să aibă încorporate dispozitive de protecţie în caz de răsturnare. Tot această universitate a elaborat un curs pentru studenţii de la agronomie.
• În plus au fost elaborate materiale de pregătire pentru un program cu studenţii avansaţi din universitate, care cuprindea o serie de unităţi diferite privind securitatea structurală a maşinilor agricole, securitatea la utilizarea acestor maşini şi prevenirea la utilizarea produselor sănătoase din plante, etc. În total cursul a fost urmat de 67 de studenţi.

Rezultate şi evaluarea acţiunii

Indicatorii utilizaţi pentru evaluarea succesului acestei iniţiative pentru vehiculele din ferme sunt gradul de participare şi numărul de vehicule inspectate. Ambele au fost mari (16 000 vehicule inspectate, 80% din toate vehiculele afectate de reglementare). Acest lucru s-a obţinut datorită gradului înalt de participare al organizaţiilor profesionale din comisia de sector care reprezenta proprietarii de ferme care, în alte sectoare, ar fi fost considerate „micro-întreprinderi”. Aceste organizaţii au mobilizat şi au împrumutat suportul logistic pentru plan. Dar poate principala lor contribuţie a fost explicarea iniţiativei asociaţilor lor şi apoi convocarea lor, liniştind temerile pe care inspecţiile le produc de obicei.

În ceea ce priveşte măsura în care fermierii au aplicat în realitate prevenire, un indicator bun poate fi numărul de evaluări ale pericolelor efectuate de participanţii la cursuri. Până acum, în cursurile oferite de UAGN, au fost efectuate 130 de evaluări de către fermieri, în timp ce ulterior au fost primite 320 de cereri de consiliere de către instructor/consilier privind nelămuririle tehnice. Succesul participării în această iniţiativă s-a datorat faptului că implicarea în instruire a însemnat pentru fermieri nu numai respectarea legislaţiei adoptate care cere angajatorilor să fie instruiţi pentru a efectua activităţi de prevenire, dar şi că planul cursului cuprinde şi realizarea practică a unei evaluări a riscurilor şi a unui plan de prevenire.

În ceea ce priveşte obiectivul de „stimulare a sectorului”, se poate spune că a fost îndeplinit dacă se consideră că, pe măsură ce activitatea a progresat, necesităţile au fost din ce în ce mai bine reliefate astfel încât să poată să se continue îmbunătăţirea situaţiei. De exemplu, una dintre asociaţiile profesionale care a participat la comisie, Unión de Agricultores y Ganaderos de Navarra (UAGN), a hotărât să angajeze un expert în prevenire pentru a promova propriile programe. Aceeaşi organizaţie analizează acum punerea în practică a unui serviciu de prevenire comun pentru membrii săi. În plus, organizaţia examinează posibilitatea obţinerii de subvenţii pentru un plan de adaptare a tuturor echipamentelor agricole din Navarre.

Faptul că o parte semnificativă din populaţia vizată nu munceşte toată ziua în agricultură face dificilă participare directă la acţiuni de instruire. Este de aşteptat ca acţiunile rămase să influenţeze îmbunătăţirea prevenirii în acest tip de ferme.

Criterii de identificare a succesului

Grupul de lucru responsabil pentru luarea de decizii a reprezentat toţi agenţii din sector, a avut o capacitate reală de lucru şi a putut să se doteze cu o procedură adecvată de luare a deciziilor. A fost foarte important faptul că în comisia de sector s au adunat participanţi ca asociaţiile profesionale care reprezentau fermierii auto-angajaţi, experţi tehnici, autorităţi guvernamentale, asociaţii de afaceri şi sindicatele. Acest lucru a permis un proces participativ de analiză a necesităţilor.

Organizaţiile profesionale au furnizat o legătură directă cu membrii lor şi aceasta, legată de populaţia relativ scăzută a Navarrei, a general mediul ideal pentru realizare unei baze largi şi a unei acţiuni eficiente.

Publicitatea acordată diferitelor activităţi a asigurat apariţia zilnică în presa locală a articolelor referitoare la prevenirea pericolelor în muncă.

Deoarece planul a dezvoltat resursele umane şi a generat o opinie publică favorabilă pentru prevenire, se pot aştepta efecte pozitive pe termen lung.

Per total, prin planificarea la nivel local, se poate asigura că aceia care lucrează direct în sector, adică persoanele cu cunoaşterea directă a deficienţelor, sunt implicaţi în elaborarea măsurilor ce trebuie aplicate. Datorită unei combinaţii între scopul limitat geografic şi reprezentarea comisiei de sector care a răspuns de organizare, au putu fi planificate acţiunile potrivite necesităţilor populaţiei vizate, a fost atrasă atenţia publicului şi au fost obţinute rezultate directe ale prevenirii.

Mai multe informaţii referitoare la acest proiect se pot găsi în Raportul nr.311 al Agenţiei – Îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă în IMM-uri: exemple de asistenţă eficientă