Starea securităţii şi sănătăţii în muncă, în agricultură, în unele noi state membre
Ultima etapă de lărgire a Uniunii Europene prin admiterea ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi a celor mediteraneene a avut loc în mai 2004. Până la 1 mai 2004 termenul „ţări candidate” era aplicat celor zece ţări – Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Evident, în aceste ţări există standarde considerabil diferite atât în ceea ce priveşte condiţiile de trai cât şi cele de muncă. Această lucrare tratează situaţia securităţii şi sănătăţii în sectorul agriculturii pe un eşantion din aceste ţări.
Audrius Spirgys1, Alvidas Šarlauskas2, Gediminas Vilkevičius2
1 Universitatea Medicală Kaunas, 2 Universitatea Lituaniană de Agricultură
Cercetarea a fost efectuată de Centrul de Probleme pentru Noile State Membre al Agenţiei Europene. La aceasta au participat Lituania, Polonia, Republica Cehă şi Slovenia. Informaţiile au fost strânse din surse naţionale credibile şi au fost analizate pentru a obţine o vedere generală a modificărilor din acest sector de activitate economică.
Sectorul agriculturii din ţările menţionate mai sus pare să fie relativ mai mare decât în celelalte state membre ale Uniunii Europene (UE 15). Zonele rurale acoperă 97,5% din teren în Lituania, 92,3% în Republica Cehă, 52,4% în Polonia şi 24,0% în Slovenia. O parte semnificativă a populaţiei din fiecare ţară locuieşte în aceste zone: 33,1% în Lituania, 28,6% în Republica Cehă şi 38,7% în Polonia (datele din Slovenia nu au fost disponibile). Media pentru EU1 15 este de numai 17,5%. Figura 1 reprezintă procentul din populaţia totală, angajat în producţia agricolă în aceste noi state membre şi în UE 15. Conform cifrelor oficiale din 2003, proporţia din populaţie angajată în producţia agricolă era 17,8% în Lituania, 3,6% în Republica Cehă, 18,3% în Polonia şi 8,4% în Slovenia, faţă de o medie în UE de numai 4,3%
Fig.1 Populaţia angajată în producţia agricolă în unele noi state membre şi UE15 (%)
Agricultura este formată din ferme particulare, companii agricole şi ferme personale (ferme foarte mici). Din totalul fermelor, cea mai mare parte o reprezintă fermele de până la 20 hectare (în 2002, de exemplu, mai mult de 70% din fermele înregistrate în Lituania şi mai mult de 90% din fermele înregistrate în Polonia şi Slovenia). În agricultură există două ramuri principale: producţia de vegetale (cereale, cartofi, legume, etc.) şi producţia de animale (vaci, porci, etc.). În agricultura acestor ţări cea mai populară activitate alternativă este turismul rural. Se poate observa un nivel scăzut de specializare a fermelor, iar cea mai mare parte dintre acestea sunt ferme mixte care furnizează atât produse vegetale cât şi animale.
Media de vârstă a forţei de muncă din noile state membre este de 40,0 ani (UE 15 : 39,0). De asemenea, categoriile de vârstă par a fi problematice în agricultură deoarece aproximativ 40% din persoanele angajate în producţia agricolă sunt la vârsta pensionării. Lucrătorii agricoli au cele mai mari valori ale angajărilor peste vârsta de 55 de ani (23%). Lucrătorii agricoli tind să aibă niveluri mai scăzute de educaţie, în comparaţie cu lucrătorii din alte ramuri ale activităţilor economice. Indicele scăzut de subzistenţă şi alţi factori negativi (incluzând în principal accidentele şi bolile profesionale) conduc la o durată de viaţă mai mică a persoanelor din sectorul agriculturii. Se observă o diferenţă negativă a duratei de viaţă. Rata mortalităţii este mai mare în agricultură dacă se compară cu aceleaşi cifre din oraşe.
Accidentele de muncă rămân o problemă serioasă în noile state membre. Datele statistice privind accidentele de muncă cu absenţă mai mare de 3 zile arată că agricultura – în comparaţie cu alte sectoare de activitate economică – ocupă locul 3-4 în Polonia, locul 6 în Lituania şi 6-7 în Slovenia (nu sunt disponibile date din Republica Cehă). Datele privind accidentele mortale în muncă arată că ocupă locul 3 în Slovenia, locul 4 în Polonia şi Republica Cehă şi locul 6-7 în Lituania. Ratele de incidenţă ale accidentelor din agricultură, cu absenţă mai mare de 3 zile (calculate la 100 000 angajaţi), sunt prezentate în figura 2, iar ratele de incidenţă ale accidentelor mortale sunt prezentate în figura 3.
Fig.2 Ratele de incidenţă ale accidentelor în muncă cu absenţă mai mare de 3 zile în unele noi state membre şi UE 15 (în sectorul agricol)
Fig. 3 Ratele de incidenţă ale accidentelor mortale în muncă în sectorul agricol, în unele noi state membre şi EU 15
Aşa cum se vede în fig.2, ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă cu absenţă de 3 zile în Lituania şi Polonia scad uşor de la un an la altul (ca şi în UE 15), iar în Slovenia rămân aproape la acelaşi nivel. În fig.3, putem vedea că, în perioada 1997-2003, ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă mortale cresc în Republica Cehă şi în Slovenia, variază în Polonia şi Lituania şi rămân aproape la acelaşi nivel în UE 15. Scăderea numărului de accidente în Lituania şi Polonia în perioada 1997-2003 este explicată uneori ca fiind rezultatul scăderii producţiei agricole, aplicării unor tehnologii şi echipamente moderne noi, creşterii culturii muncii angajaţilor şi unei aplicări mai intense şi deliberate a practicilor de sănătate şi securitate în activitatea zilnică. Invers, creşterea numărului de accidente mortale în unele ţări este explicată ca fiind rezultatul unei producţii agricole mărite. De asemenea, variaţiile depind probabil de faptul că cifrele şi ratele de accidente naţionale se bazează pe sistemele naţionale de înregistrare şi notificare şi în fiecare an unele accidente din agricultură rămân neraportate. Accidentele de muncă mortale sunt mai bine raportate decât cele nemortale. Conform Biroului Internaţional al Muncii, raportul dintre accidentele de muncă mortale şi cele care determina absenţe de 3 sau mai multe zile poate fi între 1 şi 750.
Comparând datele totale din Lituania privind accidentele de muncă, cu rata de incidenţă din UE 15 pentru absenţe mai mari de 3 zile, se obţin cifre de 15-25 de ori mai mici. Totuşi, ratele de incidenţă pentru accidente mortale din UE 15 sunt aproape aceleaşi sau chiar mai mari decât în Lituania (vezi fig.2 şi fig.3). Ca urmare, compararea valorilor totale din Lituania cu ratele de incidenţă ale deceselor din alte state membre UE conduce la concluzia că realitatea este diferită de cea care reiese din statisticile oficiale. Utilizând rata obişnuită, definită de OIM (1/750) trebuie conchis că, de exemplu, o rată de incidenţă de 12 pentru accidentele mortale din agricultura lituaniană (în 2002) poate conduce la o rată de incidenţă de circa 9000 pentru accidentele ce absenţă mai mare de 3 zile. Se sugerează că s ar putea ca rata de incidenţă relativ scăzută a accidentelor de muncă în alte noi state membre să nu fie tocmai corectă.
Numărul de accidente din agricultură scade uşor în perioada 1997-2002 în UE 15, dar, în general, ratele de incidenţă relative rămân la un nivel nesatisfăcător de ridicat (12,6 – 11,8). Aceeaşi tendinţă se observă şi în noile state membre, unde în producţia agricolă sunt un număr semnificativ de mare de angajaţi. Dar, conform datelor statistice oficiale, ratele de incidenţă sunt destul de scăzute şi aceasta plasează în mod formal sectorul agriculturii în categoria activităţilor „cele mai puţin periculoase”: acest rezultat nu poate fi acceptat ca fiind rezonabil.
În Lituania, aproximativ 50-80% din accidentele înregistrate în agricultură se întâmplă datorită discrepanţelor dintre diferite legi şi reglementări referitoare la sănătate şi securitate, şi fiecare a zecea parte dintre acestea este cauzată de procese de lucru prost organizate şi de lipsa de informare, formare şi perfecţionare a angajaţilor. În celelalte state, discrepanţele dintre diferitele reglementări de sănătate şi securitate au fost de asemenea menţionate ca principală cauză a accidentelor de muncă. Angajaţii care sunt cel mai probabil expuşi la accidente sunt fermierii, pescarii, lucrătorii forestieri, cei care prelucrează lemnul, tractoriştii, cei care recoltează şi conducătorii de camioane, constructorii şi lucrătorii necalificaţi. Bărbaţii sunt răniţi mai des (în raport de 2,5-3:1) deoarece ei sunt angajaţi în operaţiile cele mai periculoase utilizând maşini şi echipamente agricole şi forestiere.
Datele statistice arată că numărul bolilor profesionale înregistrate în noile state membre este mai mic decât în UE 15. Cifrele cunoscute recent (pentru numărul total de angajaţi) în alte ţări sunt: 1,6% în Belgia, 0,6% în Danemarca, 0,2% în Suedia. Acelaşi procentaj, de exemplu, în Republica Cehă este 0,04%, în Lituania – numai 0,02%. Un motiv comun pentru această diferenţă poate fi practica existentă de înregistrare târzie a anumitor boli profesionale. În 1994 au fost 319 cazuri de boli profesionale înregistrare în Lituania şi 225 de persoane au fost înregistrate ca având o incapacitate aprobată. Restul persoanelor au fost prezentate ca având numai boli cu caracter general, în loc de boli profesionale recunoscute. Ratele de incidenţă ale bolilor profesionale recunoscute (calculate pentru 100 000 angajaţi) în agricultură, în unele dintre noile state membre, sunt prezentate în figura 4 (date privind bolile profesionale din Slovenia nu au fost disponibile).
Fig.4 Ratele de incidenţă a bolilor profesionale în sectorul agriculturii în unele noi state membre
În ultimii ani, ratele de incidenţă ale bolilor profesionale în diferite ţări se schimbă într-un mod diferit. În Republica Cehă scad uşor de la an la an, în Polonia – rămân aproape la acelaşi nivel, în Lituania – există chiar o creştere anuală. Ultimul caz menţionat poate fi explicat prin numărul important de lucrători care se prezintă la medic datorită schimbării cunoştinţelor despre bolile profesionale şi politica de stat. Rata de incidenţă în Polonia este neverosimil de mică, prin urmare datele pentru bolile profesionale în agricultură, provenite din această ţară nu pot fi acceptate ca valabile.
Procentul cazurilor anumitor boli profesionale în agricultură variază foarte puţin de la un an la altul. Ca urmare, în tabelul 1 sunt prezentate principalele boli profesionale recunoscute, numai într un singur an.
1 - in 2002; 2 – in 2003.
Totuşi, bolile profesionale recunoscute sau procentele acestora în diferite ţări sunt diferite. În Lituania 87,3% şi în Republica Cehă 36% din bolile profesionale au fost cauzate de factori fizici, în timp ce în Polonia aceste boli nu sunt raportate. Boala de vibraţii şi pierderea de auz sunt cele mai variabile boli profesionale; în Lituania 48,4% şi, respectiv, 24,6% şi în Republica Cehă 2,6% şi, respectiv 21,5%. De asemenea, bolile profesionale legate de căile respiratorii, plămâni, pleură şi peritoneu, bolile de piele cauzate de agenţi fizici, chimici sau biologici, precum şi infecţiile şi bolile produse de paraziţi, sunt foarte variabile (16,6%, 11,4% şi, respectiv, 35,1% în Republica Cehă; 48,2%, 17,8% şi, respectiv, 32,6% în Polonia). Din nefericire, din motive care nu sunt recunoscute, aceste boli nu sunt raportate în agricultura Lituaniei. Afecţiunile musculo-scheletice formează o parte semnificativă a bolilor profesionale din Lituania (11,7% valoare totală) în timp ce în Polonia valoarea atinge numai 0,7%, iar în Republica Cehă acestea nu sunt raportate. În agricultură se utilizează multe substanţe chimice. Conform datelor din evaluările riscurilor din Lituania, există multe cazuri când echipamentul individual de protecţie este necesar, dar nu este utilizat sau este utilizat incorect. Bolile profesionale cauzate de substanţele chimice sunt foarte scăzute – 0,9% în Republica Cehă, 0,7% în Polonia, iar în Lituania nu au fost raportate.
Datele obţinute din Lituania arată doar că bolile profesionale au fost identificate mai ales pentru fermieri, pescari, lucrătorii care prelucrează lemnul, conducătorii de tractoare, combine şi camioane, constructori. Osteocondroza, tulburările sistemului nervos, pierderea de auz, bolile cauzate de vibraţii sunt frecvente la operatorii maşinilor agricole. În 2002 Universitatea Lituaniană de Agricultură, în cadrul programului Ministerului de Asigurări Sociale şi Muncă, a efectuat o cercetare asupra introducerii actelor legale ale SSM în agricultură, care respectau directivele UE. La prima vedere s-a constatat că lucrătorii mai sus menţionaţi, sunt în principal expuşi la substanţe chimice, zgomot, boli cauzate de vibraţii, poziţii de lucru fixe şi lipsa confortului termic. Aceasta conduce la un risc mărit de boală de vibraţii, afecţiuni ale muşchilor, sistemului osos şi a altor sisteme. Principalele cauze ale acestor condiţii de muncă sunt echipamentele vechi sau reglate necorespunzător, unde nivelurile de zgomot şi de vibraţii depăşesc adesea nivelurile maxime admise. Fermierii sunt prea puţin motivaţi să investească în echipamente noi şi moderne, în principal din motive financiare. Din nou s-a observat utilizarea insuficientă sau incorectă a echipamentelor individuale de protecţie. Aproximativ 50% din toate încălcările legii înregistrate la ferme şi companii agricole sunt legate de utilizarea echipamentelor individuale de protecţie. Elemente comune sunt echipamente nepotrivite pentru protecţie, nepotrivirea cu caracteristicile fizice ale utilizatorilor şi faptul că angajaţii trebuie să-şi obţină singuri EIP.
În plus, aproape în toate companiile agricole lipsesc evaluări adecvate ale riscurilor profesionale, comitete de sănătate şi securitate, reprezentanţi numiţi ai angajaţilor, proceduri pentru audituri interne de sănătate şi securitate, etc. La nivel practic mulţi angajatori nu efectuează o evaluare a riscurilor înainte de distribuirea echipamentelor individuale de protecţie şi, de obicei, cumpără echipamente individuale de protecţie care nu sunt certificate şi cărora nu li se cunoaşte calitatea. Este clar că mulţi fermieri, datorită incompetenţei sau chiar cu premeditate, nu elaborează instrucţiuni de securitate şi sănătate pentru angajaţii lor şi/sau locurile de muncă, nu furnizează formare şi perfecţionare adecvate sau alte informaţii necesare pentru angajaţii lor.
Acestea sunt numai sugestii şi au fost făcute ca rezultat al vizitelor în circa 100 de locaţii agricole din Lituania. O imagine mai clară se poate obţine după o cercetare detaliată a condiţiilor din agricultură şi a factorilor care le influenţează.
O Europă stabilă şi unitară necesită acoperirea golurilor create de standarde diferite atât ale condiţiilor de trai cât şi de muncă printre noile state membre cât mai eficient şi mai rapid posibil. O aplicare practică efectivă a noii strategii comunitare privind sănătatea şi securitatea în muncă 2002-2006 va contribui mult la realizarea acestor scopuri.
În primul rând, aceste diferenţe trebuie să fie determinate clar prin efectuarea de cercetări ale condiţiilor de muncă (accidente de muncă, boli profesionale, etc.). Aceasta necesită îmbunătăţirea sistemelor naţionale de înregistrare şi notificare a accidentelor şi bolilor profesionale.
Este important ca maşinile agricole vechi şi incorect reglate, substanţele periculoase şi condiţiile de muncă în general să fie îmbunătăţite. Adesea este posibil să se îmbunătăţească SSM când se cumpără echipamente moderne noi. Multe accidente în muncă şi boli profesionale pot fi prevenite dacă se utilizează echipamente individuale de protecţie adecvate. Din nefericire, există ezitări la investirea în echipamente noi. Trebuie să se ia măsuri să se asigure aplicarea practică a politicilor de sănătate şi securitate în muncă, să se efectueze corect evaluarea riscurilor profesionale, să se formeze comitete de sănătate şi securitate cu reprezentanţi numiţi ai angajaţilor şi să fie stabilite proceduri pentru audituri interne de sănătate şi securitate, etc. Acestea trebuie să fie aplicate practic pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă în general.
Politica de sănătate în Republica Cehă este condusă de Ministerul Sănătăţii prin Directorul pentru Sănătate şi Autorităţile Regionale pentru Sănătate Publică. Institutul Naţional de Sănătate Publică este creat de Ministerul Sănătăţii şi are ca sarcini principale promovarea şi protecţia sănătăţii, prevenirea bolilor şi urmărirea impactului mediului asupra stării de sănătate a populaţiei. Centrele sale profesionale tratează problemele speciale ale agriculturii. Autoritatea Cehă de Securitate în Muncă s-a concentrat (Raportul anual 2003) pe problema creşterii numărului de accidente de muncă în agricultură. Ministerul este orientat către dezvoltarea rurală şi dezvoltarea agriculturii multifuncţionale (Program operaţional adoptat de Ministerul Agriculturii din Republica Cehă în ianuarie 2004). Este parte a Planului de Dezvoltare Naţională al Republicii Cehe pentru perioada 2004-2006.
Cea mai activă agenţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în agricultură din Polonia este Fondul Agricol de Asigurări Sociale care a fost înfiinţat în 1990. În afară de asigurarea lucrătorilor agricoli, Fondul Agricol de Asigurări Sociale este angajat în activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale (din 1994). Principalele activităţi ale Fondului Agricol de Asigurări Sociale în ceea ce priveşte SSM sunt studiile de caz, instruirea angajaţilor şi a angajatorilor, evaluarea securităţii mijloacelor de muncă, etc. Activitatea preventivă a fost transferată la un nivel superior după semnarea în 2001 a acordului pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă în agricultură între Inspectorul Şef de Muncă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, preşedintele Fondului Agricol de Asigurări Sociale, Preşedintele Uniunii Naţionale a Fermierilor şi alte autorităţi din diferite instituţii care se ocupă de agricultură. Institutul de Medicină Agricolă este instituţia principală care se ocupă cu sănătatea în muncă în agricultură în Polonia.
Ministerul de Asigurări Sociale şi Muncă şi Inspectoratul de Stat al Muncii, din subordinea ministerului, sunt principalele instituţii care se ocupă cu securitatea şi sănătatea în muncă în Lituania. Centrul de Stat de Sănătate Publică, Centrul de Medicina Muncii, Centrul Republican de Securitate în Muncă aplică cele mai bune practici din UE pentru îmbunătăţirea SSM în general. Aceste instituţii efectuează o evaluare a securităţii şi sănătăţii în muncă în întreprinderi şi, pe baza evaluării şi cu participarea partenerilor sociali, pregătesc mijloacele de îmbunătăţire a mediului de muncă şi a echipamentelor de muncă. Îmbunătăţirea legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, sistemele de instruire, sistemele de control al securităţii şi sănătăţii în muncă, întărirea instituţiilor de stat şi supravegherea securităţii şi sănătăţii în muncă sunt principalele scopuri al politicii de sănătate şi securitate în muncă.
Pe baza rezultatelor curente ale analizei datelor statistice oficiale privind securitatea şi sănătatea în muncă din agricultură din Republica Cehă, Lituania, Polonia şi Slovenia, se pot obţine următoarele concluzii:
1. Sectorul agricol din unele noi state membre pare a fi relativ mai mare, iar procentul din totalul populaţiei care este angajat în producţia agricolă este de câteva ori mai mare, decât în UE 15. Fermele de până la 20 hectare formează cea mai mare parte din numărul total, cu două ramuri principale de producţie – vegetale şi animale. La lucrătorii agricoli se observă un indice de subzistenţă mai scăzut în comparaţie cu celelalte ramuri ale activităţii economice.
2. Ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă cu absenţă de 3 zile din Lituania şi Polonia scad uşor în perioada 1997-2003 (ca şi în UE 15), iar în Slovenia rămân aproape la acelaşi nivel. Aceste rate de incidenţă sunt relativ scăzute în comparaţie cu UE 15, prin urmare se poate presupune că ele nu sunt corecte datorită elementelor şi sistemelor naţionale de înregistrare şi notificare. principalele cauze ale accidentelor în agricultură sunt discrepanţele dintre diferitele legi şi reglementări privind sănătatea şi securitatea, procese de muncă organizate necorespunzător şi lipsa de informare, formare şi perfecţionare a angajaţilor. Ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă mortale cresc în Republica Cehă şi Slovenia, variază în Polonia şi Lituania şi rămân aproximativ la acelaşi nivel în UE 15.
3. Numărul de boli profesionale recunoscute în agricultură în noile state membre este mult mai mic decât în statele dezvoltate ale UE. Un motiv comun pentru această diferenţă poate fi practica existenţă de înregistrare târzie a unora dintre bolile profesionale. Bolile profesionale recunoscute sau procentul acestora, diferă în diferite ţări. Aceasta arată necesitatea îmbunătăţirii în acest domeniu al sănătăţii şi securităţii în muncă în noile state membre.
4. Datele obţinute în cadrul acestui raport sunt sumare şi informaţiile disponibile sunt incomplete. Este necesar să se efectueze o cercetare detaliată în aceste ţări pentru a obţine imaginea detaliată a condiţiilor de muncă şi a controla tendinţele relevante.
1 Universitatea Medicală Kaunas, 2 Universitatea Lituaniană de Agricultură
Introducere
Ultima etapă de lărgire a Uniunii Europene prin admiterea ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi a celor mediteraneene a avut loc în mai 2004. Până la 1 mai 2004 termenul „ţări candidate” era aplicat celor zece ţări – Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Evident, în aceste ţări există standarde considerabil diferite atât în ceea ce priveşte condiţiile de trai cât şi cele de muncă. Această lucrare tratează situaţia securităţii şi sănătăţii în sectorul agriculturii pe un eşantion din aceste ţări.Cercetarea a fost efectuată de Centrul de Probleme pentru Noile State Membre al Agenţiei Europene. La aceasta au participat Lituania, Polonia, Republica Cehă şi Slovenia. Informaţiile au fost strânse din surse naţionale credibile şi au fost analizate pentru a obţine o vedere generală a modificărilor din acest sector de activitate economică.
Date comune despre agricultură în general
Sectorul agriculturii din ţările menţionate mai sus pare să fie relativ mai mare decât în celelalte state membre ale Uniunii Europene (UE 15). Zonele rurale acoperă 97,5% din teren în Lituania, 92,3% în Republica Cehă, 52,4% în Polonia şi 24,0% în Slovenia. O parte semnificativă a populaţiei din fiecare ţară locuieşte în aceste zone: 33,1% în Lituania, 28,6% în Republica Cehă şi 38,7% în Polonia (datele din Slovenia nu au fost disponibile). Media pentru EU1 15 este de numai 17,5%. Figura 1 reprezintă procentul din populaţia totală, angajat în producţia agricolă în aceste noi state membre şi în UE 15. Conform cifrelor oficiale din 2003, proporţia din populaţie angajată în producţia agricolă era 17,8% în Lituania, 3,6% în Republica Cehă, 18,3% în Polonia şi 8,4% în Slovenia, faţă de o medie în UE de numai 4,3%
Fig.1 Populaţia angajată în producţia agricolă în unele noi state membre şi UE15 (%)
Agricultura este formată din ferme particulare, companii agricole şi ferme personale (ferme foarte mici). Din totalul fermelor, cea mai mare parte o reprezintă fermele de până la 20 hectare (în 2002, de exemplu, mai mult de 70% din fermele înregistrate în Lituania şi mai mult de 90% din fermele înregistrate în Polonia şi Slovenia). În agricultură există două ramuri principale: producţia de vegetale (cereale, cartofi, legume, etc.) şi producţia de animale (vaci, porci, etc.). În agricultura acestor ţări cea mai populară activitate alternativă este turismul rural. Se poate observa un nivel scăzut de specializare a fermelor, iar cea mai mare parte dintre acestea sunt ferme mixte care furnizează atât produse vegetale cât şi animale.
Media de vârstă a forţei de muncă din noile state membre este de 40,0 ani (UE 15 : 39,0). De asemenea, categoriile de vârstă par a fi problematice în agricultură deoarece aproximativ 40% din persoanele angajate în producţia agricolă sunt la vârsta pensionării. Lucrătorii agricoli au cele mai mari valori ale angajărilor peste vârsta de 55 de ani (23%). Lucrătorii agricoli tind să aibă niveluri mai scăzute de educaţie, în comparaţie cu lucrătorii din alte ramuri ale activităţilor economice. Indicele scăzut de subzistenţă şi alţi factori negativi (incluzând în principal accidentele şi bolile profesionale) conduc la o durată de viaţă mai mică a persoanelor din sectorul agriculturii. Se observă o diferenţă negativă a duratei de viaţă. Rata mortalităţii este mai mare în agricultură dacă se compară cu aceleaşi cifre din oraşe.
Accidente de muncă
Accidentele de muncă rămân o problemă serioasă în noile state membre. Datele statistice privind accidentele de muncă cu absenţă mai mare de 3 zile arată că agricultura – în comparaţie cu alte sectoare de activitate economică – ocupă locul 3-4 în Polonia, locul 6 în Lituania şi 6-7 în Slovenia (nu sunt disponibile date din Republica Cehă). Datele privind accidentele mortale în muncă arată că ocupă locul 3 în Slovenia, locul 4 în Polonia şi Republica Cehă şi locul 6-7 în Lituania. Ratele de incidenţă ale accidentelor din agricultură, cu absenţă mai mare de 3 zile (calculate la 100 000 angajaţi), sunt prezentate în figura 2, iar ratele de incidenţă ale accidentelor mortale sunt prezentate în figura 3.
Fig.2 Ratele de incidenţă ale accidentelor în muncă cu absenţă mai mare de 3 zile în unele noi state membre şi UE 15 (în sectorul agricol)
Fig. 3 Ratele de incidenţă ale accidentelor mortale în muncă în sectorul agricol, în unele noi state membre şi EU 15
Aşa cum se vede în fig.2, ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă cu absenţă de 3 zile în Lituania şi Polonia scad uşor de la un an la altul (ca şi în UE 15), iar în Slovenia rămân aproape la acelaşi nivel. În fig.3, putem vedea că, în perioada 1997-2003, ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă mortale cresc în Republica Cehă şi în Slovenia, variază în Polonia şi Lituania şi rămân aproape la acelaşi nivel în UE 15. Scăderea numărului de accidente în Lituania şi Polonia în perioada 1997-2003 este explicată uneori ca fiind rezultatul scăderii producţiei agricole, aplicării unor tehnologii şi echipamente moderne noi, creşterii culturii muncii angajaţilor şi unei aplicări mai intense şi deliberate a practicilor de sănătate şi securitate în activitatea zilnică. Invers, creşterea numărului de accidente mortale în unele ţări este explicată ca fiind rezultatul unei producţii agricole mărite. De asemenea, variaţiile depind probabil de faptul că cifrele şi ratele de accidente naţionale se bazează pe sistemele naţionale de înregistrare şi notificare şi în fiecare an unele accidente din agricultură rămân neraportate. Accidentele de muncă mortale sunt mai bine raportate decât cele nemortale. Conform Biroului Internaţional al Muncii, raportul dintre accidentele de muncă mortale şi cele care determina absenţe de 3 sau mai multe zile poate fi între 1 şi 750.
Comparând datele totale din Lituania privind accidentele de muncă, cu rata de incidenţă din UE 15 pentru absenţe mai mari de 3 zile, se obţin cifre de 15-25 de ori mai mici. Totuşi, ratele de incidenţă pentru accidente mortale din UE 15 sunt aproape aceleaşi sau chiar mai mari decât în Lituania (vezi fig.2 şi fig.3). Ca urmare, compararea valorilor totale din Lituania cu ratele de incidenţă ale deceselor din alte state membre UE conduce la concluzia că realitatea este diferită de cea care reiese din statisticile oficiale. Utilizând rata obişnuită, definită de OIM (1/750) trebuie conchis că, de exemplu, o rată de incidenţă de 12 pentru accidentele mortale din agricultura lituaniană (în 2002) poate conduce la o rată de incidenţă de circa 9000 pentru accidentele ce absenţă mai mare de 3 zile. Se sugerează că s ar putea ca rata de incidenţă relativ scăzută a accidentelor de muncă în alte noi state membre să nu fie tocmai corectă.
Numărul de accidente din agricultură scade uşor în perioada 1997-2002 în UE 15, dar, în general, ratele de incidenţă relative rămân la un nivel nesatisfăcător de ridicat (12,6 – 11,8). Aceeaşi tendinţă se observă şi în noile state membre, unde în producţia agricolă sunt un număr semnificativ de mare de angajaţi. Dar, conform datelor statistice oficiale, ratele de incidenţă sunt destul de scăzute şi aceasta plasează în mod formal sectorul agriculturii în categoria activităţilor „cele mai puţin periculoase”: acest rezultat nu poate fi acceptat ca fiind rezonabil.
În Lituania, aproximativ 50-80% din accidentele înregistrate în agricultură se întâmplă datorită discrepanţelor dintre diferite legi şi reglementări referitoare la sănătate şi securitate, şi fiecare a zecea parte dintre acestea este cauzată de procese de lucru prost organizate şi de lipsa de informare, formare şi perfecţionare a angajaţilor. În celelalte state, discrepanţele dintre diferitele reglementări de sănătate şi securitate au fost de asemenea menţionate ca principală cauză a accidentelor de muncă. Angajaţii care sunt cel mai probabil expuşi la accidente sunt fermierii, pescarii, lucrătorii forestieri, cei care prelucrează lemnul, tractoriştii, cei care recoltează şi conducătorii de camioane, constructorii şi lucrătorii necalificaţi. Bărbaţii sunt răniţi mai des (în raport de 2,5-3:1) deoarece ei sunt angajaţi în operaţiile cele mai periculoase utilizând maşini şi echipamente agricole şi forestiere.
Boli profesionale
Datele statistice arată că numărul bolilor profesionale înregistrate în noile state membre este mai mic decât în UE 15. Cifrele cunoscute recent (pentru numărul total de angajaţi) în alte ţări sunt: 1,6% în Belgia, 0,6% în Danemarca, 0,2% în Suedia. Acelaşi procentaj, de exemplu, în Republica Cehă este 0,04%, în Lituania – numai 0,02%. Un motiv comun pentru această diferenţă poate fi practica existentă de înregistrare târzie a anumitor boli profesionale. În 1994 au fost 319 cazuri de boli profesionale înregistrare în Lituania şi 225 de persoane au fost înregistrate ca având o incapacitate aprobată. Restul persoanelor au fost prezentate ca având numai boli cu caracter general, în loc de boli profesionale recunoscute. Ratele de incidenţă ale bolilor profesionale recunoscute (calculate pentru 100 000 angajaţi) în agricultură, în unele dintre noile state membre, sunt prezentate în figura 4 (date privind bolile profesionale din Slovenia nu au fost disponibile).
Fig.4 Ratele de incidenţă a bolilor profesionale în sectorul agriculturii în unele noi state membre
În ultimii ani, ratele de incidenţă ale bolilor profesionale în diferite ţări se schimbă într-un mod diferit. În Republica Cehă scad uşor de la an la an, în Polonia – rămân aproape la acelaşi nivel, în Lituania – există chiar o creştere anuală. Ultimul caz menţionat poate fi explicat prin numărul important de lucrători care se prezintă la medic datorită schimbării cunoştinţelor despre bolile profesionale şi politica de stat. Rata de incidenţă în Polonia este neverosimil de mică, prin urmare datele pentru bolile profesionale în agricultură, provenite din această ţară nu pot fi acceptate ca valabile.
Procentul cazurilor anumitor boli profesionale în agricultură variază foarte puţin de la un an la altul. Ca urmare, în tabelul 1 sunt prezentate principalele boli profesionale recunoscute, numai într un singur an.
Tabelul 1 – Rata de incidenţă a bolilor profesionale în sectorul agriculturii în unele noi state membre
| Boală profesională | Republica Cehă1 | Polonia | Lituania2 |
| 1. Cauzate de substanţe chimice | 0,9 | 0,7 | - |
| 2. Cauzate de factori fizici - pierdere de auz - boală de vibraţii |
36,0 2,6 21,5 |
- | 87,3 42,5 44,8 |
| 3. Referitoare la căile respiratorii, plămâni, pleură şi peritoneu. | 16,6 | 48,2 | - |
| 4. Boli ale pielii cauzate de agenţi fizici, chimici sau biologici | 11,4 | 17,8 | - |
| 5. Infecţii şi boli produse de paraziţi | 35,1 | 32,6 | - |
| 6. Afecţiuni musculo-scheletice | - | 0,7 | 11,7 |
| 7. Nervi | - | - | 1,0 |
Totuşi, bolile profesionale recunoscute sau procentele acestora în diferite ţări sunt diferite. În Lituania 87,3% şi în Republica Cehă 36% din bolile profesionale au fost cauzate de factori fizici, în timp ce în Polonia aceste boli nu sunt raportate. Boala de vibraţii şi pierderea de auz sunt cele mai variabile boli profesionale; în Lituania 48,4% şi, respectiv, 24,6% şi în Republica Cehă 2,6% şi, respectiv 21,5%. De asemenea, bolile profesionale legate de căile respiratorii, plămâni, pleură şi peritoneu, bolile de piele cauzate de agenţi fizici, chimici sau biologici, precum şi infecţiile şi bolile produse de paraziţi, sunt foarte variabile (16,6%, 11,4% şi, respectiv, 35,1% în Republica Cehă; 48,2%, 17,8% şi, respectiv, 32,6% în Polonia). Din nefericire, din motive care nu sunt recunoscute, aceste boli nu sunt raportate în agricultura Lituaniei. Afecţiunile musculo-scheletice formează o parte semnificativă a bolilor profesionale din Lituania (11,7% valoare totală) în timp ce în Polonia valoarea atinge numai 0,7%, iar în Republica Cehă acestea nu sunt raportate. În agricultură se utilizează multe substanţe chimice. Conform datelor din evaluările riscurilor din Lituania, există multe cazuri când echipamentul individual de protecţie este necesar, dar nu este utilizat sau este utilizat incorect. Bolile profesionale cauzate de substanţele chimice sunt foarte scăzute – 0,9% în Republica Cehă, 0,7% în Polonia, iar în Lituania nu au fost raportate.
Datele obţinute din Lituania arată doar că bolile profesionale au fost identificate mai ales pentru fermieri, pescari, lucrătorii care prelucrează lemnul, conducătorii de tractoare, combine şi camioane, constructori. Osteocondroza, tulburările sistemului nervos, pierderea de auz, bolile cauzate de vibraţii sunt frecvente la operatorii maşinilor agricole. În 2002 Universitatea Lituaniană de Agricultură, în cadrul programului Ministerului de Asigurări Sociale şi Muncă, a efectuat o cercetare asupra introducerii actelor legale ale SSM în agricultură, care respectau directivele UE. La prima vedere s-a constatat că lucrătorii mai sus menţionaţi, sunt în principal expuşi la substanţe chimice, zgomot, boli cauzate de vibraţii, poziţii de lucru fixe şi lipsa confortului termic. Aceasta conduce la un risc mărit de boală de vibraţii, afecţiuni ale muşchilor, sistemului osos şi a altor sisteme. Principalele cauze ale acestor condiţii de muncă sunt echipamentele vechi sau reglate necorespunzător, unde nivelurile de zgomot şi de vibraţii depăşesc adesea nivelurile maxime admise. Fermierii sunt prea puţin motivaţi să investească în echipamente noi şi moderne, în principal din motive financiare. Din nou s-a observat utilizarea insuficientă sau incorectă a echipamentelor individuale de protecţie. Aproximativ 50% din toate încălcările legii înregistrate la ferme şi companii agricole sunt legate de utilizarea echipamentelor individuale de protecţie. Elemente comune sunt echipamente nepotrivite pentru protecţie, nepotrivirea cu caracteristicile fizice ale utilizatorilor şi faptul că angajaţii trebuie să-şi obţină singuri EIP.
În plus, aproape în toate companiile agricole lipsesc evaluări adecvate ale riscurilor profesionale, comitete de sănătate şi securitate, reprezentanţi numiţi ai angajaţilor, proceduri pentru audituri interne de sănătate şi securitate, etc. La nivel practic mulţi angajatori nu efectuează o evaluare a riscurilor înainte de distribuirea echipamentelor individuale de protecţie şi, de obicei, cumpără echipamente individuale de protecţie care nu sunt certificate şi cărora nu li se cunoaşte calitatea. Este clar că mulţi fermieri, datorită incompetenţei sau chiar cu premeditate, nu elaborează instrucţiuni de securitate şi sănătate pentru angajaţii lor şi/sau locurile de muncă, nu furnizează formare şi perfecţionare adecvate sau alte informaţii necesare pentru angajaţii lor.
Acestea sunt numai sugestii şi au fost făcute ca rezultat al vizitelor în circa 100 de locaţii agricole din Lituania. O imagine mai clară se poate obţine după o cercetare detaliată a condiţiilor din agricultură şi a factorilor care le influenţează.
Perspective
O Europă stabilă şi unitară necesită acoperirea golurilor create de standarde diferite atât ale condiţiilor de trai cât şi de muncă printre noile state membre cât mai eficient şi mai rapid posibil. O aplicare practică efectivă a noii strategii comunitare privind sănătatea şi securitatea în muncă 2002-2006 va contribui mult la realizarea acestor scopuri.
În primul rând, aceste diferenţe trebuie să fie determinate clar prin efectuarea de cercetări ale condiţiilor de muncă (accidente de muncă, boli profesionale, etc.). Aceasta necesită îmbunătăţirea sistemelor naţionale de înregistrare şi notificare a accidentelor şi bolilor profesionale.
Este important ca maşinile agricole vechi şi incorect reglate, substanţele periculoase şi condiţiile de muncă în general să fie îmbunătăţite. Adesea este posibil să se îmbunătăţească SSM când se cumpără echipamente moderne noi. Multe accidente în muncă şi boli profesionale pot fi prevenite dacă se utilizează echipamente individuale de protecţie adecvate. Din nefericire, există ezitări la investirea în echipamente noi. Trebuie să se ia măsuri să se asigure aplicarea practică a politicilor de sănătate şi securitate în muncă, să se efectueze corect evaluarea riscurilor profesionale, să se formeze comitete de sănătate şi securitate cu reprezentanţi numiţi ai angajaţilor şi să fie stabilite proceduri pentru audituri interne de sănătate şi securitate, etc. Acestea trebuie să fie aplicate practic pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă în general.
Politica de sănătate în Republica Cehă este condusă de Ministerul Sănătăţii prin Directorul pentru Sănătate şi Autorităţile Regionale pentru Sănătate Publică. Institutul Naţional de Sănătate Publică este creat de Ministerul Sănătăţii şi are ca sarcini principale promovarea şi protecţia sănătăţii, prevenirea bolilor şi urmărirea impactului mediului asupra stării de sănătate a populaţiei. Centrele sale profesionale tratează problemele speciale ale agriculturii. Autoritatea Cehă de Securitate în Muncă s-a concentrat (Raportul anual 2003) pe problema creşterii numărului de accidente de muncă în agricultură. Ministerul este orientat către dezvoltarea rurală şi dezvoltarea agriculturii multifuncţionale (Program operaţional adoptat de Ministerul Agriculturii din Republica Cehă în ianuarie 2004). Este parte a Planului de Dezvoltare Naţională al Republicii Cehe pentru perioada 2004-2006.
Cea mai activă agenţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în agricultură din Polonia este Fondul Agricol de Asigurări Sociale care a fost înfiinţat în 1990. În afară de asigurarea lucrătorilor agricoli, Fondul Agricol de Asigurări Sociale este angajat în activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale (din 1994). Principalele activităţi ale Fondului Agricol de Asigurări Sociale în ceea ce priveşte SSM sunt studiile de caz, instruirea angajaţilor şi a angajatorilor, evaluarea securităţii mijloacelor de muncă, etc. Activitatea preventivă a fost transferată la un nivel superior după semnarea în 2001 a acordului pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă în agricultură între Inspectorul Şef de Muncă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, preşedintele Fondului Agricol de Asigurări Sociale, Preşedintele Uniunii Naţionale a Fermierilor şi alte autorităţi din diferite instituţii care se ocupă de agricultură. Institutul de Medicină Agricolă este instituţia principală care se ocupă cu sănătatea în muncă în agricultură în Polonia.
Ministerul de Asigurări Sociale şi Muncă şi Inspectoratul de Stat al Muncii, din subordinea ministerului, sunt principalele instituţii care se ocupă cu securitatea şi sănătatea în muncă în Lituania. Centrul de Stat de Sănătate Publică, Centrul de Medicina Muncii, Centrul Republican de Securitate în Muncă aplică cele mai bune practici din UE pentru îmbunătăţirea SSM în general. Aceste instituţii efectuează o evaluare a securităţii şi sănătăţii în muncă în întreprinderi şi, pe baza evaluării şi cu participarea partenerilor sociali, pregătesc mijloacele de îmbunătăţire a mediului de muncă şi a echipamentelor de muncă. Îmbunătăţirea legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, sistemele de instruire, sistemele de control al securităţii şi sănătăţii în muncă, întărirea instituţiilor de stat şi supravegherea securităţii şi sănătăţii în muncă sunt principalele scopuri al politicii de sănătate şi securitate în muncă.
Concluzii
Pe baza rezultatelor curente ale analizei datelor statistice oficiale privind securitatea şi sănătatea în muncă din agricultură din Republica Cehă, Lituania, Polonia şi Slovenia, se pot obţine următoarele concluzii:
1. Sectorul agricol din unele noi state membre pare a fi relativ mai mare, iar procentul din totalul populaţiei care este angajat în producţia agricolă este de câteva ori mai mare, decât în UE 15. Fermele de până la 20 hectare formează cea mai mare parte din numărul total, cu două ramuri principale de producţie – vegetale şi animale. La lucrătorii agricoli se observă un indice de subzistenţă mai scăzut în comparaţie cu celelalte ramuri ale activităţii economice.
2. Ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă cu absenţă de 3 zile din Lituania şi Polonia scad uşor în perioada 1997-2003 (ca şi în UE 15), iar în Slovenia rămân aproape la acelaşi nivel. Aceste rate de incidenţă sunt relativ scăzute în comparaţie cu UE 15, prin urmare se poate presupune că ele nu sunt corecte datorită elementelor şi sistemelor naţionale de înregistrare şi notificare. principalele cauze ale accidentelor în agricultură sunt discrepanţele dintre diferitele legi şi reglementări privind sănătatea şi securitatea, procese de muncă organizate necorespunzător şi lipsa de informare, formare şi perfecţionare a angajaţilor. Ratele de incidenţă ale accidentelor de muncă mortale cresc în Republica Cehă şi Slovenia, variază în Polonia şi Lituania şi rămân aproximativ la acelaşi nivel în UE 15.
3. Numărul de boli profesionale recunoscute în agricultură în noile state membre este mult mai mic decât în statele dezvoltate ale UE. Un motiv comun pentru această diferenţă poate fi practica existenţă de înregistrare târzie a unora dintre bolile profesionale. Bolile profesionale recunoscute sau procentul acestora, diferă în diferite ţări. Aceasta arată necesitatea îmbunătăţirii în acest domeniu al sănătăţii şi securităţii în muncă în noile state membre.
4. Datele obţinute în cadrul acestui raport sunt sumare şi informaţiile disponibile sunt incomplete. Este necesar să se efectueze o cercetare detaliată în aceste ţări pentru a obţine imaginea detaliată a condiţiilor de muncă şi a controla tendinţele relevante.
REFERINŢE (SURSE DE DATE)
- Inspectoratul de Stat al Muncii (http://www.vdi.lt ) - (Lituania).
- Biroul Central de Statistică (http://www.stat.gov.pl ) - (Polonia).
- Oficiul Ceh de Statistică (http://www.czso.cz ) şi Autoritatea Cehă de Securitate în Muncă (http://www.cubp.cz ) - (Republica Cehă).
- Institutul de Sănătate Publică al Republicii Slovenia (http://www.sigov.si/ivz ) – (Slovenia).
